16 definiții pentru abătut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – V. abate2.

abătut, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. I, 127 / Pl: ~uți, ~e / E: fr abattu] 1 Care este descurajat. 2 Trist.

abătút, -ă adj. Care este descurajat; deprimat, trist. Obosită de drum... abătută de mâhnire... ajunse la o căsuță (ISP.). • pl. -ți, -te. / < fr. abattu, după abate.

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Care este descurajat; trist, deprimat. – Din fr. abattu (modificat după abate2).

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Descurajat, deprimat, trist. Pricepuse că a scăpat, printr-un mare noroc, de pacostea mezatului, însă figura îi era și acum abătută. PAS, L. I 142. În ziua cînd a fost concediat a venit în prăvălie. Părea extrem de abătut. SAHIA, N.,96. Era palid și grozav de abătut pentru prima oară observam cît de tare slăbise în anii din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. II 63. Obosită de drum... abătută de mîhnire... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55.

ABĂTÚT, -Ă, abătuți, -te, adj. Descurajat, deprimat. – Din abate (după fr. abattu).

abătút, -tă, abătuți, -te, adj. Descurajat, deprimat.

ABĂTÚT ~tă (~ți, ~te) Care este întristat; descurajat; mâhnit. /<fr. abattu

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere.

abătut a. (galicism) fig. descurajat: astfel zice Domnul, trist și abătut BOL.

*abătút, -ă adj. (fr. abattu). Barb. Trist, întristat, îngândurat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abătút adj. m., pl. abătúți; f. sg. abătútă, pl. abătúte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABĂTUT adj. amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (Om ~; era tare ~.)

Abătut ≠ bucuros, vesel, voios

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abătút, -ă, abătuți, -te, adj. – Strâns, adunat. – Din abate.

Intrare: abătut
abătut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abătut
  • abătutul
  • abătutu‑
  • abătu
  • abătuta
plural
  • abătuți
  • abătuții
  • abătute
  • abătutele
genitiv-dativ singular
  • abătut
  • abătutului
  • abătute
  • abătutei
plural
  • abătuți
  • abătuților
  • abătute
  • abătutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abătut, abătuadjectiv

  • 1. Care este descurajat. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM
    • format_quote Pricepuse că a scăpat, printr-un mare noroc, de pacostea mezatului, însă figura îi era și acum abătută. PAS, L. I 142. DLRLC
    • format_quote În ziua cînd a fost concediat a venit în prăvălie. Părea extrem de abătut. SAHIA, N. 96. DLRLC
    • format_quote Era palid și grozav de abătut – pentru prima oară observam cît de tare slăbise in anii din urmă. VLAHUȚĂ, O. A. II 63. DLRLC
    • format_quote Obosită de drum... abătută de mîhnire... ajunse la o căsuță. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.