19 definiții pentru aba (s.f.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABA2, (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba2 sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, ha / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba2 (1) [1]. corectat(ă)

  1. aba1 → aba2 Ladislau Strifler

aba2 s.f. 1 Țesătură groasă de lînă, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strîmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

ABA!2 interj. Precede în genere o întrebare și exprimă mirarea, îndoiala: aba! moșule, încotro? (DLVR.); aba! Dragomire maică, lumea se prăpădește de frig, și tu stai și cînți din fluier! (VLAH.).

ABA1 (pl. abale) sf. 1 Postav de lînă groasă, de obiceiu alb, mai rar de altă coloare: înăuntru mai erau nu știu cîte bucăți de abale (ISP.) 2 🎩 Haină făcută din acest postav [tc.-ar.]

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABA2, abale, s. f. Țesătură groasă de lînă (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

aba, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale

aba2 s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale, art. abalele

aba s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; pl. abale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aba (abale), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. abaDer. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).

Intrare: aba (s.f.)
aba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aba
  • abaua
plural
  • abale
  • abalele
genitiv-dativ singular
  • abale
  • abalei
plural
  • abale
  • abalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ha
  • haba
plural
  • habe
  • habele
genitiv-dativ singular
  • habe
  • habei
plural
  • habe
  • habelor
vocativ singular
plural
haba2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haba
  • habaua
plural
  • habale
  • habalele
genitiv-dativ singular
  • habale
  • habalei
plural
  • habale
  • habalelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aba, abalesubstantiv feminin

  • 1. Țesătură (stofă) groasă de lână (prelucrată la piuă), de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești. DEX '09 DLRM DEXI MDA2 DLRC DER Scriban
    • format_quote Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. DLRLC
    • format_quote Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. DLRLC
    • format_quote Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Haină făcută din această țesătură. DLRM DEXI MDA2
    • 1.2. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. Șăineanu, ed. VI
  • 2. Sort de aba. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.