abandon sn [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~uri / E: fr abandon, it abbandono] 1 Renunțare la ceva. 2 (Spc; Spt) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. 3-4 (Jur; îs) ~ de familie Părăsirea familiei, mai ales a copiilor, de către persoana care are obligația legală de întreținere.

abandón s.n. 1 (jur.) Părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere. Abandonul de minori intră sub incidența penală. 2 Renunțare la un bun sau la un drept. Au rămas fără case, nu în urma unui abandon, ci prin abuzurile unor legi nedrepte. 3 Renunțare a unui concurent la participarea sau la continuarea participării într-o probă sportivă. 4 Părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare. • pl. -uri. / <fr. abandon.

*ABANDON (pl. -onuri) sn. ⚖️ Actul prin care cel asigurat părăsește pe seama asigurătorului proprietatea lucrurilor asigurate și cere toată suma tocmită pentru asigurare (COD.-CIV.) (COD.-COM.) [fr.].

ABANDON s. n. (Jur.; franțuzism) Renunțare la un bun sau la un drept. Abandonul mărfurilor asigurate. ♦ Părăsire, abandonare de către cineva a copiilor sau a familiei care cădeau în sarcina sa. ♦ Părăsirea unei competiții sportive de către un concurent.

ABANDON s. n. Renunțare la un bun sau la un drept. ♦ Părăsire de către cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renunțarea unui concurent la continuarea probei, într-o întrecere sportivă. – Fr. abandon.

ABANDON s.n. Renunțare definitivă, părăsire fără intenția de a reveni la ceva. ♦ (Sport) Renunțare a unui concurent la continuarea probei în care este angajat. ◊ Abandon familial = părăsire a copiilor sau a familiei. [Pl. -nuri. / < fr. abandon].

abandon s. n. părăsire, renunțare. ◊ ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei. ♦ (sport) retragere dintr-o competiție. (< fr. abandon)

abandon, abandonuri, s.n. Faptul de a abandona, părăsire; renunțare.

ABANDON ~uri n. 1) v. A ABANDONA. 2) Renunțare a unui concurent de a continua o probă în care este angajat. ◊ ~ de familie părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are obligația legală de a-i întreține. /<fr. abandon

*abandón n., pl. urĭ (fr. abandon). Barb. Jur. Părăsire. Cedarea unuĭ lucru.

abandon s. n., pl. abandonuri

abandon s. n., pl. abandonuri

abandon s. n., pl. abandonuri

ABANDON s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

ABANDON s. abandonare, părăsire. (~ familiei.)

ABANDON (< fr.) s. n. 1. Faptul de a renunța la ceva, de a părăsi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infracțiune care constă în săvîrșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cei îndreptățiți la aceasta, a uneia din următoarele fapte: a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunîndu-l la suferințe fizice și morale; b) neîndeplinirea cu rea-credință a obligației de întreținere prevăzută prin lege; c) neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească. ♦ A. economic = părăsirea unor bunuri materiale proprietate particulară, obștească sau de stat (ex.: părăsirea navelor naufragiate care după o anumită perioadă intră în proprietatea statului în ale cărui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renunțare a unui concurent de a continua participarea la o probă în care este angajat.