24 de definiții pentru abatere (îndepărtare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABATERE, abateri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) abate2 și rezultatul ei. ♦ Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese. – V. abate2.

abatere1 sf [At: (a. 1776) URICARIUL XI, 248 / Pl: ~ri / E: abate2] 1-2 Îndepărtare de la un drum, de la o direcție Si: deviere. 3 Îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită sau de judecată etc. 4 (Înv; îls) ~ de la vorbă Digresiune. 5 (Îls) ~ de la regulă Excepție. corectat(ă)

abátere s.f. 1 Îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală. ◊ Abatere de la regulă = excepție. ♦ fig. Îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gîndire etc. ♦ (jur.) Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar. Abaterile Turciei de la tractatele ce le avea (GHICA). 2 (tehn.) Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. ♦ Diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese. 3 (mar.) Operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție. 4 (gram.) Excepție. 5 (econ.) Abatere fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit. Abatere monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi. ◊ Compus: abatere-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii. • pl. -i. /v. abate2.

ABATERE sf. 1 Faptul de a abate, înlăturare 2 Faptul de a se abate, de a se depărta de calea care trebue urmată; călcare (a legii, a unei porunci, etc.): ~ din drum; ~ de la datorie; ~ de la subiect; să nu vă fie cu supărare pentru abaterile ce fac (ISP.) 3 📖 Îndepărtare de la regula obicinuită, excepție.

ABATERE, abateri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) abate2 și rezultatul ei. ◊ Expr. Abatere de la regulă = excepție. ♦ Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. ♦ (Tehn.) Diferența dintre valoarea reală și cea proiectată a unei piese. – V. abate2.

ABATERE, abateri, s. f. Acțiunea de a (s e) abate și rezultatul ei; îndepărtare (de la drumul inițial, fig. de la un principiu, de la o directivă, o regulă, o dispoziție legală etc.); călcare, încălcare, contravenire. Abaterile de la regulamentul circulației se sancționează. ◊ Preocuparea pentru unitatea de neclintit a partidului, pentru puritatea rîndurilor sale, pentru întărirea disciplinei de partid, pentru educarea membrilor de partid în spiritul de vigilență împotriva dușmanului de clasă din interior și din afară, al intransigenței împotriva abaterilor de la linia partidului este o sarcină permanentă a fiecărei organizații a partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 566.

ABATERE, abateri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei; îndepărtare; călcare, încălcare; infracțiune, contravenție. ◊ Expr. Abatere de la regulă = excepție. 2. Diferența dintre valoarea măsurată și valoarea reală a unei mărimi. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

ABATERE s.f. Acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei. ♦ Diferența dintre valoarea măsurată a unei mărimi și valoarea ei reală. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă și dimensiunea ei proiectată. ♦ Întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcție. [< abate].

abatere s. f. 1. acțiunea de a (se) abate. ♦ încălcare a unor dispoziții. 2. diferența dintre valoarea nominală a unei mărimi și valoarea ei măsurată. 3. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă și dimensiunea ei proiectată. (< abate)

abatere, abateri, s.f. 1. Încălcare a unor dispoziții, a unor norme. 2. Diferența dintre valoarea măsurată a unei mărimi și valoarea ei reală.

ABATERE ~i f. 1) jur. Încălcare a unor dispoziții legale. 2) tehn. Diferență între valoarea măsurată a unei mărimi și valoarea ei reală. [G.-D. abaterii] /v. a abate

ABATERE s. f. (Mold.) Înclinație, vocație, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i învețe legea și alte învățături și meșteșu<gu>ri, după abaterea lor. BUCOAVNĂ 1775, 43v. Etimologie: abate. Vezi și abătut.

abatere f. 1. depărtare (și fig.): digresiune; 2. contravenție polițienească; 3. Gram. excepțiune.

abátere f. Acțiunea de a saŭ de a se abate. Digresiune. Deviere. Infracțiune. Excepțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abatere s. f., g.-d. art. abaterii; pl. abateri

abatere s. f., g.-d. art. abaterii; pl. abateri

abatere s. f., g.-d. art. abaterii; pl. abateri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABATERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanță.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 5. v. excepție.

ABATERE s. 1. deviație, deviere, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ a cursului unei ape.) 2. culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importantă.) 3. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 4. excepție. (Există cîteva ~ de la regulă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABATERE distanța măsurată pe sol de la verticala părăsirii aeronavei de către un parașutist sau o parașută la locul de aterizare.

ABATERE (GREȘEALĂ DE LIMBĂ) s. f. (< abate, cf. fr. abattre, it. abbatere): îndepărtare de la o anumită regulă lingvistică, încălcare – orală sau scrisă – a normelor limbii literare. Abaterea sau greșeala de limbă vizează pronunțarea sunetelor, a silabelor și a cuvintelor, accentuarea și despărțirea în silabe a cuvintelor; folosirea cuvintelor cu sensul lor propriu, scrierea cu majuscule, scrierea cuvintelor compuse, folosirea neologismelor, a expresiilor și a locuțiunilor, folosirea formulelor corelative, dezacordurile, abrevierile, exprimările pleonastice, folosirea adjectivelor fără grade de comparație și a adjectivelor invariabile, folosirea semnelor de ortografie și de punctuație etc. Ea poate fi deci abatere de pronunțare (fonetică), de vocabular (lexicală), de gramatică (gramaticală), de ortografie (ortografică), de punctuație. Dar greșeala de limbă mai vizează și interpretarea unor anumite situații lingvistice, aspectul exterior al comunicării, conținutul sau esența comunicării, măsura în care greșeala se repetă sau este proprie unuia sau mai multor vorbitori etc. De aceea se mai poate vorbi și despre abatere de interpretare, de formă, de fond, tipică etc.

ABATERE Termen impus de gramatica normativă* pentru a desemna nerespectarea regulilor* unei limbi sau, mai restrictiv, devierile de la normele* statornicite, pentru o anumită epocă, de uzul literar* al limbii; sin. greșeală; incorectitudine; interferează, ca semnificație, cu agramaticalitate*, fiind însă mai larg și mai puțin tehnic decât ultimul, care este specializat pentru gramatica generativă* (vezi AGRAMATICALITATE). Termenul abatere are o conotație defavorabilă, implicând o atitudine de condamnare a devierilor de la normă și, dimpotrivă, de recomandare a regulii, a normei. în funcție de tipul de reguli și de norme nerespectate, se disting: a) abateri în raport cu competența* lingvistică, deci abateri de la regulile de construcție gramaticală (morfologice, sintactice, inclusiv reguli de acord* și de topică*) și de la regulile de construcție semantică; b) abateri în raport cu competența comunicativă, deci de la normele de adecvare* situațională și stilistică; c) abateri de la normele de pronunție și de la convențiile ortografice și de punctuație statornicite pentru o anumită epocă în limba literară*. Abaterea poate fi utilizată conștient, cu funcție stilistică (vezi, de ex., pentru literatura română, rolul abaterii la I.L. Caragiale). Abaterea constituie, pentru anumiți autori, criteriu esențial în definirea stilului*. Vezi AGRAMATICALITATE; CORECTITUDINE; GRAMATICALITATE. G.P.D.

abatere standard (engl.= standard deviation)deviație standard.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

abatere, abateri s. f. (glum.) căsătorie

Intrare: abatere (îndepărtare)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abatere
  • abaterea
plural
  • abateri
  • abaterile
genitiv-dativ singular
  • abateri
  • abaterii
plural
  • abateri
  • abaterilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abatere, abaterisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei. DEX '09 DLRM DN
    • 1.1. Încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar; contravenire. DEX '09 DLRLC DLRM MDN '00
      • format_quote Abaterile de la regulamentul circulației se sancționează. DLRLC
    • 1.2. Îndepărtare de la drumul inițial. MDA2 DLRLC
      sinonime: deviere
    • 1.3. figurat Îndepărtare de la un principiu, de la o directivă, o regulă etc. MDA2 DLRLC
      • format_quote Preocuparea pentru unitatea de neclintit a partidului, pentru puritatea rîndurîlor sale, pentru întărirea disciplinei de partid, pentru educarea membrilor de partid în spiritul de vigilență împotriva dușmanului de clasă din interior și din afară, al intransigenței împotriva abaterilor de la linia partidului este o sarcină permanentă a fiecărei organizații a partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. Cuv. 566. DLRLC
  • 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală. DEX '09 DLRM DN
    • 2.1. tehnică Diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese. DEX '09 DLRM DN
  • 3. Întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcție. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.