13 definiții pentru aberant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis.

aberant, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr aberrant, lat aberrans, -ntis] 1-2 Care se abate de la tipul normal sau corect.

aberánt, -ă adj. 1 Care se abate de la tipul normal sau corect; care constituie o aberație. Comportament aberant. 2 Care este contrar logicii, bunului-simț; eronat. Un proiect aberant. • pl. -ți, -te. /<fr. aberrant, it. aberrante.

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. V. absurd. Forme gramaticale aberante.

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante.Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis).

ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans].

aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans)

aberánt, -ă, aberanți, -te, adj. Care constituie o aberație.

ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aberant adj. m., pl. aberanți; f. aberantă, pl. aberante

aberánt adj. m., pl. aberánți; f. sg. aberántă, pl. aberánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ABERÁNT, -Ă adj. (cf. fr. aberrant, lat. aberrans): în sintagma substantiv aberant (v.).

Intrare: aberant
aberant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aberant
  • aberantul
  • aberantu‑
  • aberantă
  • aberanta
plural
  • aberanți
  • aberanții
  • aberante
  • aberantele
genitiv-dativ singular
  • aberant
  • aberantului
  • aberante
  • aberantei
plural
  • aberanți
  • aberanților
  • aberante
  • aberantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aberant, aberantăadjectiv

  • 1. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație. MDA2 DEX '09 DLRLC DLRM DN
    • format_quote Forme gramaticale aberante. DLRLC DLRM
  • 2. Care este contrar logicii, bunului-simț. DEXI MDN '00
    sinonime: eronat
    • format_quote Un proiect aberant. DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.