17 definiții pentru abilita
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din fr. habiliter, lat. habilitare.
abilita vt [At: CADE / Pzi: ~tez / E: ger habilitieren, fr habiliter, lat habilitare] 1-2 (Înv) A recunoaște cuiva, în urma unui examen, calitatea de profesor sau docent. 3 (Pex) A recunoaște unei persoane o calificare. 4 (Jur) A face pe cineva apt pentru săvârșirea unui act juridic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
abilitá vb. I. tr. 1 A conferi cuiva dreptul de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen); a acorda un grad, un titlu. 2 (jur.) A împuternici, a face pe cineva apt pentru a săvîrși un act juridic. • prez.ind. -ez. /<germ. habilitieren, fr. habiliter, cf. lat. habilitāre.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
*ABILITA (-itez) vb. refl. 🖋 A se arăta destoinic de a fi profesor; a trece examenul prin care se capătă dreptul de a fi docent [germ.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism învechit) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, calitatea de docent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, o anumită calificare (în trecut, calitatea de docent). – Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABILITA vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abilita vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
A ABILIT/A ~ez tranz. (persoane) A aprecia acordând un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*abilitéz v. tr. (lat. habilito, -áre. V. reabilitez). Fac abil, daŭ abilitate (putere) pin lege saŭ examin: a abilita pe cineva ca docent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abilita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abilitez, 3 abilitează; conj. prez. 1 sg. să abilitez, 3 să abiliteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
abilita (a ~) vb., ind. prez. 3 abilitează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abilita vb., ind. prez. 1 sg. abilitez; 3 sg. și pl. abilitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abilita
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
abilitez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABILITA vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
abilita, abilitezverb
- 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar. DEX '09 DEX '98sinonime: atesta
- diferențiere A da cuiva un anumit titlu, un grad etc. DEXI DN
- diferențiere A conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. MDN '00
- diferențiere A conferi cuiva dreptul de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen). DEXI
- diferențiere (Germanism) A recunoaște unei persoane, în urma unui examen, calitatea de profesor sau docent. MDA2 DLRLC DLRM
- 1.1. A recunoaște unei persoane o calificare. MDA2 DN MDN '00 NODEX
-
- 2. Împuternici. DEX '09 DEXI DEX '98 MDN '00sinonime: împuternici
- 3. A face pe cineva apt pentru săvârșirea unui act juridic. MDA2 DEXI MDN '00
etimologie:
- habiliter DEX '09 MDA2 DEXI
- habilitare DEX '09 MDA2 DEXI DLRM DN MDN '00 NODEX
- habilitieren MDA2 DEXI DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX