abisal, ~ă a [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr abyssal] 1 De abis. 2 (Îs) Groapă ~ă Regiune de mare adâncime în mări și oceane. 3 Care se referă la subconștient. 4 Care aparține subconștientului.

abisál, -ă adj. 1 Care aparține abisului, care se referă la abis. ◊ fig. Prostie abisală. 2 Care se află sau care trăiește la mari adîncimi în mări sau în oceane. Animal abisal. ◊ Regiune abisală = zonă de mare adîncime a fundului mărilor și oceanelor, situată sub taluzul continental, care se caracterizează prin lipsa curenților și a luminii solare, prin presiune mare și prin specii de animale adaptate la aceste condiții. Depozite abisale = sedimente eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic, care formează pe fundul oceanului planetar mîluri calcaroase cu globigerine, mîluri silicoase cu radiolari și diatomee, și argile roșii abisale. Fosă abisală = formă majoră a reliefului fundului oceanului, cu aspect de groapă sau de șanț, în general arcuită, ale cărei adîncimi depășesc 6 000 m. Argilă roșie abisală v. argilă. 3 Care se referă la subconștient, care aparține subconștientului. 4 Psihologie abisală = termen generic pentru denumirea curentelor psihanalitice care se ocupă cu studiul straturilor celor mai vechi și mai profunde ale personalității, accentuînd rolul fenomenelor psihice, al dorințelor, al tendințelor afective în determinarea psihicului. Doctrina lui s. Freud ține de psihologia abisală. • pl.-i, -e. /<fr., germ. abyssal.

ABISAL, -Ă, abisali, -e, adj. De abis. Regiune abisală = regiunea cea mai adîncă din fundul unei mări sau al unui ocean (putînd depăși chiar 9000 de metri).

ABISAL, -Ă, abisali, -e, adj. (Livresc) De abis. ◊ Regiune abisală = regiune a fundului mării avînd adîncimea peste 1000 de metri. Fr. abyssal.

ABISAL, -Ă adj. 1. De abis. ◊ Zonă abisală (și s.n.) = regiune de fund a mărilor și a oceanelor, cu adîncimi mai mari de 2000 de metri; animal abisal = animal adaptat vieții în condițiile speciale ale acestei zone. 2. Care se referă la subconștient, al subconștientului. [Cf. fr. abyssal].

abisal, -ă adj. 1. referitor la abis. ◊ regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor. 2. referitor la subconștient. (< fr. abyssal)

abisal, -ă, abisali, -e, adj. De abis: de la mari adîncimi (în mări și oceane).

ABISAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de abis; caracteristic abisului. ◊ Zonă (sau regiune) ~ă cea mai adâncă zonă (sau regiune) din mări și oceane. 2) Care ține de subconștient; care se referă la subconștient. /<fr. abyssal

*abisál, -ă adj. (d. abis, fr. abyssal). De abis, din abis: fauna abisală. Ca de abis, foarte adînc: adîncimile abisale ale oceanelor. V. prăpăstios.

abisal adj. m., pl. abisali; f. abisală, pl. abisale

abisal adj. m., pl. abisali; f. abisală, pl. abisale

abisal adj. m., pl. abisali; f. sg. abisală, pl. abisale

abisal

FOSĂ ABISALĂ s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.

abisal,(engl.= abysal) m. al fundului oceanic, care include regiuni cu adâncimi de peste 2 000 m, caracterizate prin absența luminozității, prin temperatură scăzută, presiune ridicată, raritatea org. și lipsa curenților marini.

câmpie abisală, (engl.= abisal plain) formă de relief caracteristică fundurilor oceanice; se întinde între piemont și marginea dorsalei medio-oceanice (sau a fosei oceanice, când aceasta apare). Suprafața sa aproape plană corespunde sedimentelor care au acoperit neregularitățile crustei oceanice. C.a. sunt traversate de depr. alungite (șanțuri abisale) și coline abisale, de origine vulcanică.

ABISÁL, -Ă (< fr., germ.) adj. 1. Care se află la mari adîncimi în mări și oceane (ex. zonă a.); care trăiește la adîncimi în mări și oceane (ex. animal a.). ♦ Depozite a. = sedimente eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic care formează pe fundul Oceanului Planetar mîluri calcaroase cu globigerine, mîluri silicoase cu radiolari și diatomee, și argile roșii abisale. ♦ Rocă a. = rocă intrusivă plutonică, consolidată la mari adîncimi ale scoarței terestre din corpuri batolitice, lacolitice etc. Groapă sau fosă a. = formă majoră a reliefului fundului oceanelor, cu aspect de groapă sau șanț, avînd adîncimi ce depășesc 6.000 m, axată pe o ruptură a scoarței terestre. Regiune a. = zonă de mare adîncime a fundului mărilor și oceanelor (76/100 din Oceanul Planetar), situată sub taluzul continental, ce cuprinde platourile și gropile a. 2. Psihologie a. = termen folosit adesea pentru desemnarea curentelor psihanalizei: doctrina lui Sigmund Freud; „psihologia individuală” a lui Alfred Adler; „psihologia analitică” a lui C.G. Jung ș.a. P.a. își propune să studieze straturile cele mai profunde și mai vechi ale personalității, zone ce nu sînt direct accesibile conștiinței. 3. Categorii abisale = categorii ale inconștientului care, în concepția lui L. Blaga, determină stilistic toate creațiile culturale ale umanității.