18 definiții pentru abject

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.

abject, ~ă a [At: CADE / Pl: ~cți, ~e / E: fr abject, lat abiectus] 1-2 (D. noțiuni morale, acțiuni, caractere etc.) Care inspiră dezgust, dispreț Si: mârșav, josnic, ticălos, (liv) repugnant.

abjéct, -ă adj. 1 Care este demn de dispreț, care comite fapte josnice; care este netrebnic, ticălos. Un individ abject, lipsit de scrupule. 2 Care inspiră repulsie, dispreț. Purtare abjectă. • pl. -ți, -te. /<fr. abject, lat. abiectus, -a, -um.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. (Despre oameni sau manifestările lor) Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic, netrebnic. Purtare abjectă. Politica abjectă a ațîțătorilor la război.

ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).

ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus].

abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)

abjéct, -ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, josnic, vrednic de dispreț.

ABJÉCT ~tă (~ți, ~te) Care este vrednic de dispreț; josnic; ticălos; mârșav; mizerabil; netrebnic. /<lat. abjectus, fr. abject

abject a. ce se leapădă, netrebnic, ticălos: nebuna cutezare și vițiul abject AL.

*abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abject adj. m., pl. abjecți; f. abjectă, pl. abjecte

abjéct adj. m., pl. abjécți; f. sg. abjéctă, pl. abjécte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.

ABJECT adj., s. infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~; o faptă ~.)

Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabil

Intrare: abject
abject adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abject
  • abjectul
  • abjectu‑
  • abjectă
  • abjecta
plural
  • abjecți
  • abjecții
  • abjecte
  • abjectele
genitiv-dativ singular
  • abject
  • abjectului
  • abjecte
  • abjectei
plural
  • abjecți
  • abjecților
  • abjecte
  • abjectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abject, abjectăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.