22 de definiții pentru ablație / ablațiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABLÁȚIE, ablații, s. f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-.Var.: ablațiúne s. f.] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

ABLÁȚIE s. f. v. ablațiune.

ablațiune sf [At: DEX2 / V: ablație / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr ablation, lat ablatio, -onis] 1 Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2 îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membra al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3 Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul.

ablațiúne s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui țesut patologic) prin intervenție chirurgicală. 2 (geogr.) Proces de îndepărtare (prin acțiunea apelor, ghețarilor, vântului etc.) a particulelor fine rezultate în urma dezagregării solului și a rocilor. 3 (astron.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, un satelit etc., străbătând atmosfera cu mare viteză, pierde din substanță din cauza încălzirii sale (până la incandescență) prin frecarea cu aerul. ◊ Scut de ablațiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejează navele cosmice împotriva acestui fenomen. • pl. -i. și abláție s.f. / <fr. ablation, lat. ablatĭo, -onis „separare, îndepărtare”.

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Acțiune făcută de vînt, de ape sau de ghețari și constînd în transportarea, departe de locul de proveniență, a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Operație chirurgicală care constă în amputarea totală sau parțială a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Ablațiunea unui rinichi. – Pronunțat: -ți-u-.

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vîntului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -ți-u-] – Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis).

ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].

ablațiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr. ablation, lat. ablatio)

ABLAȚIÚNE ~i f. 1) Intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează un organ, un membru sau un țesut bolnav. 2) Îndepărtare (prin acțiunea apelor, a vântului etc.) a materialului rezultat în urma dezagregării solului, a rocilor. 3) Reducere a masei unui ghețar, prin topire sau evaporare. [G.-D. ablațiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. ablatio, ~onis, fr. ablation

*ablațiune f. (lat. ablátio, -ónis, luare). Chir.Tăierea unei părțĭ bolnave a corpuluĭ. – Și -ație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ablație (astron.; med.) (desp. a-bla-ți-e) s. f., art. ablația (desp. -ți-a), g.-d. art. ablației; pl. ablații, art. ablațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

ablație / ablațiune (a-bla-ți-e / -ți-u-) s. f., art. ablația (-ți-a) / ablațiunea, g.-d. art. ablației / ablațiunii; pl. ablații / ablațiuni, art. ablațiile (-ți-i-) / ablațiunile

!ablațiune (geol.) (desp. a-bla-ți-u-) s. f., art. ablațiunea, g.-d. art. ablațiunii; pl. ablațiuni, art. ablațiunile

ablațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. ablațiúnii; pl. ablațiúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABLAȚIÚNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)

ABLAȚIUNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ablațiune (ablație)(engl. = ablation), 1. proces de îndepărtare și transport al produselor de alterare a rocilor, prin acțiunea apelor de șiroire, a vântului și a gravitației; a. facilitează avansarea fenomenului de alterare; 2. procesul de reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare, distrugere mecanică sau prin des-prinderea aisbergurilor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ABLÁȚIE (ABLAȚIÚNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totală sau parțială) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de îndepărtare a particulelor fine, rezultate în urma dezagregării, de pe suprafața solului și a rocilor prin procesul de spălare în suprafață. ■ Reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire, evaporare și deflație. 3. (ASTR.) Fenomen fizic în urma căruia un corp ce străbate atmosfera cu mare viteză (meteorit, satelit etc.) pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejează navele cosmice împotriva a. (3).

Intrare: ablație / ablațiune
  • silabație: a-bla-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablație
  • ablația
plural
  • ablații
  • ablațiile
genitiv-dativ singular
  • ablații
  • ablației
plural
  • ablații
  • ablațiilor
vocativ singular
plural
ablațiune substantiv feminin
  • silabație: a-bla-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablațiune
  • ablațiunea
plural
  • ablațiuni
  • ablațiunile
genitiv-dativ singular
  • ablațiuni
  • ablațiunii
plural
  • ablațiuni
  • ablațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ablație, ablații / ablațiune, ablațiunisubstantiv feminin

  • 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • 1.1. Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. DN
  • 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • format_quote Ablațiunea unui rinichi. DLRLC
  • 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • comentariu Forma ablațiune se folosește pentru sensul (1.), iar forma ablație se folosește pentru sensurile (2.) și (3.). DOOM 3
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.