opțiuni
  • info

10 definiții pentru absolutiza

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.

absolutiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: absolut + -iza] 1 A atribui, în mod eronat, unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau idei respective. 2 A considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.

ABSOLUTIZA vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].

absolutiza vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)

absolutiza, absolutizez vb. I. Tr. A socoti ceva ca absolut, îgnorînd caracterul său relativ, limitat.

A ABSOLUTIZA ~ez tranz. A da caracter absolut; a considera (ceva) ca absolut. /absolut + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolutiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3 absolutizează; conj. prez. 1 sg. să absolutizez, 3 să absolutizeze

absolutiza (a ~) vb., ind. prez. 3 absolutizează

absolutiza vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3 sg. și pl. absolutizează

Intrare: absolutiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolutiza
  • absolutizare
  • absolutizat
  • absolutizatu‑
  • absolutizând
  • absolutizându‑
 singular plural
  • absolutizează
  • absolutizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absolutizez
 (să)
  • absolutizez
  • absolutizam
  • absolutizai
  • absolutizasem
a II-a (tu)
  • absolutizezi
 (să)
  • absolutizezi
  • absolutizai
  • absolutizași
  • absolutizaseși
a III-a (el, ea)
  • absolutizează
 (să)
  • absolutizeze
  • absolutiza
  • absolutiză
  • absolutizase
plural I (noi)
  • absolutizăm
 (să)
  • absolutizăm
  • absolutizam
  • absolutizarăm
  • absolutizaserăm
  • absolutizasem
a II-a (voi)
  • absolutizați
 (să)
  • absolutizați
  • absolutizați
  • absolutizarăți
  • absolutizaserăți
  • absolutizaseți
a III-a (ei, ele)
  • absolutizează
 (să)
  • absolutizeze
  • absolutizau
  • absolutizară
  • absolutizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolutiza, absolutizezverb

  • 1. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:
  • Absolut + -iza. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.