15 definiții pentru absolvent
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
absolvent, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: lat absolvens, -ntis] 1 Persoană care a terminat (un an școlar sau) un ciclu (ori o formă de învățământ). 2 (Pre) Absolvent (1) fără diplomă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSOLVENT,-TĂ sm. f. 🖋 Care a terminat toate clasele, toate cursurile unei școale: se pricepe să cînte din vioară, că e ~ al Conservatorului (VLAH.) [germ. Absolvent < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învățămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățămînt. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSOLVENT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățămînt. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolvent, -ă s. m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
absolvent, -ă, absolvenți, -e s.m. și f. Persoană care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățămînt.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVENT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvent m. cel ce a terminat cursul unei școli fără a lua diploma: absolvent al conservatorului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
absolvent s. m., pl. absolvenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
absolvent s. m., pl. absolvenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
absolvent s. m., pl. absolvenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
absolvent, absolvențisubstantiv masculin absolventă, absolventesubstantiv feminin
- 1. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266. DLRLC
-
-
etimologie:
- Absolvent DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- absolvens, -ntis DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN