22 de definiții pentru absolvi
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSOLVI, absolv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSOLVI (-solv) vb. tr. 1 ⚖️ A nu da nici o pedeapsă, a ierta de pedeapsă (pe un vinovat) ¶ 2 ⛪ A ierta păcatele, a deslega de păcate ¶ 3 fam. A ierta, a desvinovăți, a declara nevinovat ¶ 4 🖋 A termina cursurile, toate clasele unei școale [lat. a b s o l v e r e, în parte cu accepțiunile fr. absoudre].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSOLVI (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ABSOLVI, (1) absolvesc și (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul săvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSOLVI, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSOLVI vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățămînt. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cînd faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau cînd săvîrșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
absolvi vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv vb. IV. Tr. 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ABSOLVI1 ~esc tranz. (instituții de învățământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ABSOLVI2 absolv tranz. 1) jur. (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ; a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 1 sg. absolv, 3 absolvă, imperf. 1 absolveam; conj. prez. 1 sg. să absolv, 3 să absolve
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 să absolve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
absolvi (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 sg. și pl. absolve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvi (a termina un an școlar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absolvesc, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 sg. și pl. absolvească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
absolvi (ind. prez. 1 sg. absolv, 3 sg. și pl. absolvă)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
absolv, -solvă 3, -vire inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABSOLVI vb. 1. a isprăvi, a sfârși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ABSOLVI vb. 1. a isprăvi, a sfîrși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligație.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
absolvi (-v, -it), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT329) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Conjugare nerecomandată. Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
absolvi, absolvverb
- 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- A absolvit clasa a șasea elementară. DLRLC
-
- 2. A scuti pe cineva de pedeapsă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- 3. A ierta de păcate. MDA2sinonime: ierta
etimologie:
- absolvieren DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- absolvere DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN