22 de definiții pentru absolvi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLVI, absolv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.

*ABSOLVI (-solv) vb. tr. 1 ⚖️ A nu da nici o pedeapsă, a ierta de pedeapsă (pe un vinovat) 2 A ierta păcatele, a deslega de păcate 3 fam. A ierta, a desvinovăți, a declara nevinovat 4 🖋 A termina cursurile, toate clasele unei școale [lat. a b s o l v e r e, în parte cu accepțiunile fr. absoudre].

ABSOLVI (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.

ABSOLVI, (1) absolvesc și (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul săvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.

ABSOLVI, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).

ABSOLVI vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățămînt. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cînd faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau cînd săvîrșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].

absolvi vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)

absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv vb. IV. Tr. 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă.

A ABSOLVI1 ~esc tranz. (instituții de învățământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

A ABSOLVI2 absolv tranz. 1) jur. (acuzați) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere

absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.

*absólv, a v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ; a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 1 sg. absolv, 3 absolvă, imperf. 1 absolveam; conj. prez. 1 sg. să absolv, 3 să absolve

!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 să absolve

absolvi (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 sg. și pl. absolve

absolvi (a termina un an școlar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absolvesc, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 sg. și pl. absolvească

absolvi (ind. prez. 1 sg. absolv, 3 sg. și pl. absolvă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABSOLVI vb. 1. a isprăvi, a sfârși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)

ABSOLVI vb. 1. a isprăvi, a sfîrși, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruța, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă, de o obligație.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

absolvi (-v, -it), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt).

Intrare: absolvi
verb (VT329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
singular plural
  • absolvă
  • absolviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absolv
(să)
  • absolv
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolvi
(să)
  • absolvi
  • absolveai
  • absolviși
  • absolviseși
a III-a (el, ea)
  • absolvă
(să)
  • absolve
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
(să)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolvirăm
  • absolviserăm
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolviți
(să)
  • absolviți
  • absolveați
  • absolvirăți
  • absolviserăți
  • absolviseți
a III-a (ei, ele)
  • absolvă
(să)
  • absolve
  • absolveau
  • absolvi
  • absolviseră
verb (VT401)
Conjugare nerecomandată.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
singular plural
  • absolvește
  • absolviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • absolvesc
(să)
  • absolvesc
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolvești
(să)
  • absolvești
  • absolveai
  • absolviși
  • absolviseși
a III-a (el, ea)
  • absolvește
(să)
  • absolvească
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
(să)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolvirăm
  • absolviserăm
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolviți
(să)
  • absolviți
  • absolveați
  • absolvirăți
  • absolviserăți
  • absolviseți
a III-a (ei, ele)
  • absolvesc
(să)
  • absolvească
  • absolveau
  • absolvi
  • absolviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

absolvi, absolvverb

  • 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A absolvit clasa a șasea elementară. DLRLC
  • 2. A scuti pe cineva de pedeapsă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A ierta de păcate. MDA2
    sinonime: ierta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.