abundență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / V: (înv) ~danță / E: fr abondance, lat abundantia] Belșug.

*ABUNDENȚĂ, ABONDENȚĂ sf. 1 Îmbelșugare, belșug, îndestulare, prisosință: avem hrană în ~ ¶ 2 🔱 Cornul abundenței, corn umplut cu fructe și cu flori, ca simbol al belșugului (👉 9): cînd auziți de cornul abundenței... vor să arate belșugul prin alte însemnări (ISP.) [fr. abondance < lat.].

ABUNDENȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.

ABUNDENȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ◊ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).

ABUNDENȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundență s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDENȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance

abundanță sf vz abundență

*ABONDENȚĂ 👉 ABUNDENȚĂ. cu grafie învechită

*ABUNDANT, ABUNDANȚĂ = ABUNDENT, ABUNDENȚĂ.

CORN¹ I. (pl. coarne) sn. 1 Una din cele două crescături osoase, adesea foarte lungi, uneori răsucite, ce împodobesc fruntea rumegătoarelor (🖼 1472): coarnele boului, bivolului, cerbului, berbecului, țapului, etc.: (P) : ziua fuge de bivoli și noaptea i-apucă de coarne, se zice despre cei prefăcuți, fățarnici (👉 BOU) ¶ 2 pr. ext. Crescătură, fie-care din antenele melcului: melc, melc, codobelc, scoate coarne bourești ... ¶ 3 🔱 Diavolul e de asemenea reprezentat cu niște coarne pe frunte, de unde și numirile lui de: Cornea, Cornaciu, Cornilă, Cornorat, Cel-cu-coarne (PAMF.), etc. ¶ 4 🖋 A pune coarne unui copil, unui școlar, a-i pune pe frunte niște coarne de hîrtie sau de carton, spre a-l pedepsi ¶ 5 A pune coarne bărbatului, a-l înșela ¶ 6 F Cu coarne, exagerat, prea din cale afară (în spec. despre o minciună): minciună cu coarne, asta-i prea cu coarne; mai cu coarne, mai deosebit, mai deștept, mai răsărit: crezi tu că ești mai cu coarne decît noi? (SLV.) ¶ 7 Materia osoasă din care sînt alcătuite coarnele sau copitele: ~ul copitei; pieptene de ~ ¶ 8 În stil biblic, putere, mîndrie: Dumnezeu nu i-au ajutat, nevrînd să se stingă de tot ~ul creștinătății (N.-COST.) ¶ 9 Prin asemănare cu coarnele animalelor: a) 🚜 fie-care din cele două mînere ale plugului: coarnele plugului (🖼 1473); b) 🚜 fie-care din țepele furcii; c) 🚜 Partea coasei, înfiptă în coporîie, de care se ține cu mîna dreaptă cînd se cosește; d) filacter, fîșie de pergament pe care se află înscrise unele pasagii din Sfînta Scriptură, închisă într’o cutie dreptunghiulară de piele, pe care Evreii o pun pe frunte și la braț cînd se roagă dimineața; e) fie-care din brațele crucii; f) fie-care din crăcanele rășchitorului; g) fie-care din colțurile lunii, cînd apare în formă de secere: cînd luna e cu burduvul în sus și cu coarnele în jos, e a ploaie (GOR.) ¶ 10 💫 CORNUL-CAPREI sau COARNELE-CAPREI = CAPRICORN ¶ 11 🌿 CORN-DE-SECARĂ, ciupercă în formă de pinten de cocoș, care se ivește în special pe spicele grîului sau secării (Claviceps purpurea) (🖼 1478); CORNUL-DRACULUI = BARBA-POPII; Mold. Bucov. COARNE-DE-(MARE) = ROȘCOVE. II. (pl. cornuri) sn. 1 🎼 Instrument de muzică, de corn de animal, din lemn, din pămînt, etc., în care se suflă și care răsună puternic (🖼 1475): Iară ~ul plin de jale Sună dulce, sună greu (EMIN.); ~ de vînătoare, instrument de muzică, de alamă, sucit în spirală și terminat cu un pavilion (🖼 1476); ~ de armonie sau ~ cromatic, instrument întrebuințat în orchestra modernă, care are tuburi de schimb pentru diversele tonalități (🖼 1477) ¶ 2 🔫 Corn de bou sau ploscă în care se păstrează praf de pușcă (🖼 1478): pe toată ziua stricam într’însele cîte un ~ de praf și cîte o pungă de alice (ODOB.) ¶ 3 🔱 ~ul abundenței (👉 ABUNDENȚĂ) ¶ 4 Pîinișoară în formă de corn ¶ 5 ⛪ Fie-care din cele cinci părți din care e alcătuită prescurea ¶ 6 Mold. Bucov. Trans. Colț, unghiu: ~urile casei; ~ de țară; ~ de luncă (GN.); lipește lumina, așa aprinsă cum este, de ~ul mesei (MAR.); ștergîndu-și lacrămile cu ~ul năfrămii (RET.) ¶ 7 ‡ 🎖️ Aripă (de oștire): una la un ~ de oaste, alta la alt ~ (m.-COST.). III. pl. CORNI Mold. Trans. 💒 Căpriorii de la acoperemîntul casei (ȘEZ.) (VIC.) [lat. cornu].

ABUNDANȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență s. f., g.-d. art. abundenței

abundență

abundență, -țe.

ABUNDENȚĂ s. v. belșug.

ABUNDENȚĂ s. belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

Abundență ≠ mizerie, sărăcie