dexonline

info

5 definiții pentru abura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abura [At: PISCUPESCU, O. 68 / Pzi: abur și -rez / E: abur + -a] (îvr) 1-2 vtr A (se) aburi (1-2). 3 vt A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A (se) îmbujora. 7 vt (Arg) A aburi (7). 8 vr (Pfm) A se aburi (8).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

❍ ABURA (abur, aburez)... = ABURI...

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abura, (abori), v.i. (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).

abura, (abori), vb. intranz. – (înv.) 1. A adia, a sufla lin: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu, 1996: 88). 2. A respira, a răsufla, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria, 2001: 112). – Din abur (MDA).

abura, (abori), vb. intranz. – 1. A adia: „Vântu-i abore, / Poamele-și coce” (Bilțiu 1996: 88). 2. A respira, a scoate aburi: „Boii-o prins a abura” (Memoria 2001: 112). – Din abur (cuv. autohton, cf. alb. avull) + -a.

Intrare: abura

abura¹ (1 -r) verb grupa I conjugarea I

verb (VT1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) abura	aburare	aburat aburatu‑	aburând aburându‑	singular	plural
		(a) abura	aburare	aburat aburatu‑	aburând aburându‑	abură	aburați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	abur	(să) abur	aburam	aburai	aburasem
	a II-a (tu)	aburi	(să) aburi	aburai	aburași	aburaseși
	a III-a (el, ea)	abură	(să) abure	abura	abură	aburase
plural	I (noi)	aburăm	(să) aburăm	aburam	aburarăm	aburaserăm aburasem
	a II-a (voi)	aburați	(să) aburați	aburați	aburarăți	aburaserăți aburaseți
	a III-a (ei, ele)	abură	(să) abure	aburau	aburară	aburaseră

abura² (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) abura	aburare	aburat aburatu‑	aburând aburându‑	singular	plural
		(a) abura	aburare	aburat aburatu‑	aburând aburându‑	aburează	aburați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	aburez	(să) aburez	aburam	aburai	aburasem
	a II-a (tu)	aburezi	(să) aburezi	aburai	aburași	aburaseși
	a III-a (el, ea)	aburează	(să) abureze	abura	abură	aburase
plural	I (noi)	aburăm	(să) aburăm	aburam	aburarăm	aburaserăm aburasem
	a II-a (voi)	aburați	(să) aburați	aburați	aburarăți	aburaserăți aburaseți
	a III-a (ei, ele)	aburează	(să) abureze	aburau	aburară	aburaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

abura, abur / abura, aburezverb

1. învechit rar tranzitiv reflexiv A (se) aburi. MDA2

sinonime: aburi
2. tranzitiv Exala. MDA2

sinonime: exala
3. tranzitiv Despre vânt: adia. MDA2

sinonime: adia
4. tranzitiv reflexiv figurat rar (Despre oameni) A (se) îmbujora. MDA2

sinonime: îmbujora
5. tranzitiv argou; argotic A aburi. MDA2
6. reflexiv popular familiar A se aburi. MDA2

etimologie:

abur + -a.

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.