9 definiții pentru aburire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

aburire sf [At: LB / V: ~orire / Pl: ~iri / E: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1), aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Inducere în eroare prin cuvinte multe și abile Si: aburare (5) aburit1 (5), amețire, amețit1, vrăjire, vrăjit1. 6 (Pfm) Amețire ușoară Si: aburit1 (6). 7 Suflare. corectat(ă)

ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. 1. Abur; pîclă ușoară. Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare SADOVEANU, O. IV 399. 2. Fig. Adiere. În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.

ABURIRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pîclă ușoară; adiere.

aburire f. suflare, exalare.

aborire sf vz aburire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri

aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri

aburire s. f., g.-d. art. aburirii; pl. aburiri

Intrare: aburire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburire
  • aburirea
plural
  • aburiri
  • aburirile
genitiv-dativ singular
  • aburiri
  • aburirii
plural
  • aburiri
  • aburirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborire
  • aborirea
plural
  • aboriri
  • aboririle
genitiv-dativ singular
  • aboriri
  • aboririi
plural
  • aboriri
  • aboririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aburire, aburirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Exalare. MDA2
      sinonime: exalare
    • 1.2. figurat rar Despre oameni: îmbujorare. MDA2
      sinonime: îmbujorare
    • 1.3. argou; argotic Inducere în eroare prin cuvinte multe și abile. MDA2
    • 1.4. popular familiar Amețire ușoară. MDA2
      sinonime: aburit
    • 1.5. Pâclă ușoară. DLRLC
      • format_quote Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare. SADOVEANU, O. IV 399. DLRLC
    • 1.6. Suflare. MDA2
      sinonime: suflare
    • 1.7. figurat Adiere. MDA2 DLRLC
      sinonime: adiere
      • format_quote În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. DLRLC
      • format_quote Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692. DLRLC
    • 1.8. Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:
  • vezi aburi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.