4 definiții pentru abzicere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere].

abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abzíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abzíc

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

abzíce, abzic, v.t. (rar) A refuza, a renunța (la ceva): „…iară Miclea a abzis de dreptul său la jumătatea moșiei Dorozlofalva (Doroslău)” (Mihaly, 1900: 496, dipl. 208). – Din lat. abdicere (DN, 1986).

Intrare: abzicere
abzicere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abzicere
  • abzicerea
plural
  • abziceri
  • abzicerile
genitiv-dativ singular
  • abziceri
  • abzicerii
plural
  • abziceri
  • abzicerilor
vocativ singular
plural