4 definiții pentru acție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
❍ ACȚIE sf. ⚚ Tr.-Carp. 👉 ACȚIUNE 5 [germ.].
*ACȚIUNE sf. 1 Lucrare, faptă, tot ce face cineva: nu-l cred capabil de o ~ rea; a fi în ~, a fi în mișcare; a pune în ~, a pune în lucru, a porni ceva ¶ 2 Înrîurire, influență, putere de a lucra: focul n’are nici o ~ asupra asbestului; dojana mea n’a avut nici o ~ asupra lui ¶ 3 🎭 📝 Înlănțuirea faptelor principale, desfășurarea, mersul unei piese de teatru ¶ 4 ⚖️ Dreptul de a trage în judecată; proces: auzi! să-i respingă ~a fără a se ridica de pe scaun (BR.-VN.) ¶ 5 ⚚ ACȚIUNE Tr.-Carp. ACȚIE. Parte (luată ca unitate de măsură) pe care o are cineva din capitalul social al unei întreprinderi; înscrisul care reprezintă această parte [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*acțiúne f. (lat. áctio, -ónis, d. ágere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot ceĭa ce se face: frumoasă acțiune. Ocupațiune, mișcare: îl vezĭ tot-de-a-una în acțiune. Mod în care un corp lucrează asupra altuĭa: acțiune chimică, acțiunea uneĭ otrăvĭ. Căldură în vorbă saŭ în gest: a vorbi cu acțiune. Subiect de bucată literară orĭ mers al uneĭ pĭese teatrale: acțiune interesantă. Urmărire pin judecată: procuroru a deschis acțiune criminală. Părtășie, parte de capital într’o întreprindere. Hîrtie de valoare pin care se arată partea de capital pe care aĭ pus-o într’o întreprindere: a cumpăra acțiunĭ. – Fals ácție (Trans.), după germ. akzie (d. ol. aktie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acțiune (a intenta o acțiune; societate pe acțiuni), -nii gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |