ACATALEPSIE, acatalepsii, s. f. 1. Stare de spirit caracteristică unei persoane sceptice, care nu se mai străduiește să caute soluții. 2. Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav. – Din fr. acatalepsie.

acatalepsie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr acatalepsie] 1 Deficiență a intelectului. 2 Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav.

ACATALEPSIE, acatalepsii, s. f. 1. Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea unui diagnostic la un bolnav. – Din fr. acatalepsie.

ACATALEPSIE s.f. 1. (Med.) Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea diagnosticului. [Gen. -iei. / < fr. acatalepsie, cf. gr. a – fără, katalepsis – înțelegere].

ACATALEPSIE s. f. 1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme. 2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic. (< fr. acatalepsie)

acatalepsie s. f., art. acatalepsia, g.-d. art. acatalepsiei; pl. acatalepsii, art. acatalepsiile (desp. -si-i-)

acatalepsie s. f., art. acatalepsia, g.-d. art. acatalepsiei; pl. acatalepsii, art. acatalepsiile

acatalepsie s. f., art. acatalepsia, g.-d. art. acatalepsiei; pl. acatalepsii, art. acatalepsiile

ACATALEPSÍE, (gr. a „fără” + katalepsis „atac”) s. f. Stare de spirit caracteristică scepticului care renunță din principiu să mai caute soluția unei probleme (la Fr. Bacon, a. apare cu sensul de îndoială absolută).