15 definiții pentru accept
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCEPT s. n. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. ♦ Încuviințare, aprobare. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.
accept sn [At: I. PANȚU, C. 287 / Pl: ~e / E: ger Akzept] 1 Consimțământ scris pe o poliță prin care o persoană desemnată de emitentul poliței se obligă să plătească beneficiarului, la scadență, suma prevăzută în poliță Si: acceptare, (înv) acceptațiune. 2 (Pex) Poliță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCEPT (pl. -te) sn. ⚚ 1 Declarațiunea pusă pe o poliță prin care cel ce iscălește se obligă să plătească la scadență suma prevăzută în acea poliță: acceptarea se exprimă prin cuvîntul „accept” (COD.-COM.) ¶ 2 Polița acceptată [germ. A c c e p t < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCEPT, accepte, s. n. Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACCEPT, accepte, s. n. Hîrtie de valoare prin care cineva se obligă să achite o sumă de bani pînă la un anumit termen. V. poliță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCEPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o întreprindere asupra alteia și prevăzut cu o mențiune semnată de aceasta din urmă, prin care se obligă să achite o anumită sumă de bani la termenul fixat de emitent. – Germ. Akzept (lat. lit. acceptus).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACCEPT s.n. Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. [< germ. Akzept, cf. lat. acceptus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCEPT s. n. 1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. 2. acord, aprobare. (< germ. Akzept)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accept s. n. Acord, aprobare ◊ „Prima mișcare – acceptul de a plăti un impozit de 649 691 lei.” Sc. 19 V 82 p. 2 (din accepta; DN3, alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACCEPT ~e n. Act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. /<germ. Akzept, lat. acceptus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accept n. poliță, efect de comerț prin care o persoană se obligă să plătească la scadență o sumă hotărîtă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accept (acord) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accept s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
accept s. n., pl. accepte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accept, pl. accepte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
accept, acceptesubstantiv neutru
- 1. Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- 1.1. Acord, aprobare, încuviințare. DEX '09 MDN '00sinonime: acord aprobare încuviințare
- 1.2. Poliță. MDA2sinonime: poliță
-
etimologie:
- Akzept DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- acceptus DEX '09 DEX '98 DN