ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă; accept. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.

acceptare sf [At: CADE / Pl: ~ări / E: accepta] 1 Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept Si: acceptat¹ (1). 2 Accept (1).

*ACCEPTARE sf. 1 Faptul de a accepta ¶ 2 ⚚ Îndatorirea de a plăti o poliță la scadență: ~a unei cambii trase la o epocă fixă de la înfățișare trebue să fie datată (COD.-COM.).

ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – V. accepta.

ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri, a A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea «Frăția». CAMIL PETRESCU, B. 213. ♦ Consimțămîntul cuiva de a efectua o plată pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plată.

ACCEPTARE, acceptări, s. f. Acțiunea de a accepta; primire, consimțire. ♦ (În decontările între întreprinderile socialiste) Consimțămîntul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordin dat băncii de întreprinderea cumpărătoare pentru achitarea documentului de plată acceptat.

ACCEPTARE s.f. Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire. ♦ (Cont.) Consimțămîntul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta].

ACCEPTARE s. f. 1. acțiunea de a accepta. 2. (cont.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta)

*acceptațiúne f. (lat. acceptátio, -ónis). Acțiunea de a accepta. – Și -áție, dar ob. -áre.

acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări

acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări

acceptare s. f., g.-d. art. acceptării; pl. acceptări

ACCEPTARE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoaștere. (~ unui alt punct de vedere.)

ACCEPTARE s. 1. admitere, aprobare, consimțire, încuviințare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. admitere, primire. (După ~ lui în asociație.) 3. admitere, recunoaștere. (~ unui alt punct de vedere.)

Acceptare ≠ dezaprobare, renunțare, respingere