ACID, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

acid [At: PONI, CH. 30 / A și: (după lat) acid / E: fr acide, lat acidus] 1-2 sm, a (Chm) (Substanță) care, în soluție apoasă, are gust acru și înroșește hârtia de turnesol, iar în combinație cu metalele, formează săruri.

*ACID I. adj. ¶ 1 Acru, acrișor: gust ~. ¶ 2 🔬Cu însușiri de acid. II. (pl. -de) sn. și (pl. -izi) sm. 🔬 Compus hidrogenat care roșește hîrtia de turnesol albastră și care se poate combina cu oxide bazice spre a forma săruri: ~ azotic, apă tare; ~ citric, sare de lămîie; ~ muriatic, spirt de sare: ~ oxalic, sare de măcriș; ~ sulfuric, vitriol [fr. < lat.].

ACID, -Ă, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanță chimică, cu gust acru și miros înțepător, care înroșeste hârtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietățile unui acid (1), cu gust acru, înțepător. – Din fr. acide, lat. acidus.

ACID¹, acizi, s. m. (Chim.) Substanță cu gust acru care înroșește hîrtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare. Acid sulfuric. Acid clorhidric.

ACID¹, acizi, s. m. Substanță cu gust acru care înroșește hîrtia albastră de turnesol și care, în combinație cu o bază, formează o sare – Fr. acide (lat. lit. acidus).

ACID s.m. (Chim.) Corp cu gust acru care înroșește hîrtia albastră de turnesol și din a cărui combinație cu o bază rezultă o sare. // adj. Cu proprietăți de acid; acru, înțepător. [< fr. acide, cf. lat. acidus – acru].

ACID¹, -Ă I. adj. 1. cu proprietăți acide. 2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător. II. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol. (< fr. acide, lat. acidus)

ACID¹ ~zi m. Substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol, iar în combinație cu un metal formează o sare. /<fr. acide, lat. acidus

acid a. acru. ║ n. substanță cu gust acrișor care roșește fața cea albastră a unor vegetale. Caracterul esențial al acidelor de a se uni cu un oxid spre a forma o sare: cele mai întrebuințate sunt: acid sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic (oțet), acid nitric (apă tare).

*ácid, -ă adj. (lat. ácidus) Acru: fruct acid. S. m. și n., pl. e. Chim. Compus al unuĭ corp simplu cu oxigenu saŭ idrogenu, de un gust înțepător și care înroșește tinctura de tirnesol. – Fals acid (după fr.).

acid² s. m., pl. acizi

acid² s. m., pl. acizi

acid s. m., adj. m., pl. acizi; f. sg. acidă, pl. acide

acid.

+ARN [cit. arene] s. n., art. ARN-ul [cit. areneul]

ACID s. (CHIM., FARM.) acid acetic = acid etanoic; acid acetilsalicilic v. aspirină; acid aminobenzoic v. acid antranilic; acid antimonic = acid hexahidroantimonic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic v. vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apă tare, (prin Ban.) apă vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic v. fenol, acid fenic, (înv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lămâie, (pop.) săricică; acid clorhidric = (înv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbituric v. veronal; acid ditionos = acid hidrosulfuros; acid etanoic v. acid acetic; acid fenic v. fenol, acid carbolic, (înv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid glutamic = glutacid; acid hexahidroantimonic v. acid antimonic; acid hidrosulfuros v. acid ditionos; acid nalidixic v. negram; acid nicotinic v. vitamina PP; acid nitric v. acid azotic; acid nitros v. acid azotos; acid ortofosforic v. acid fosforic; acid ortosilicic v. acid silicic; acid paraaminobenzoic v. vitamina H1; acid paraaminosalicilic v. pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic v. pirogalol; acid prusic v. acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folic; acid rodanhidric v. acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric v. hidrogen sulfurat; acid sulfocianhidric v. acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans v. oleum; acid tanic v. tanin; acid tartric v. acid citric; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.

ACID s. (CHIM., FARM.) acid acetilsalicilic = aspirină; acid aminobenzoic = acid antranilic; acid antranilic = acid aminobenzoic; acid ascorbic = vitamina C; acid azotic = acid nitric, (pop.) apă-tare, (prin Ban.) apă-vie; acid azotos = acid nitros; acid carbolic = fenol, acid fenic, (înv.) carbol; acid carbonic = (impr.) bioxid de carbon; acid cianhidric = acid prusic; acid citric = acid tartric, sare de lămîie, (pop.) săricică; acid clorhidric = (înv.) spirt-de-sare; acid dietilbarbiluric = veronal; acid fenic = fenol, acid carbolic, (înv.) carbol; acid folic = acid pteroilglutamic; acid fosforic = acid ortofosforic; acid nitric = acid azotic, (pop.) apă-tăre, (prin Ban.) apă-vie; acid nitros = acid azotos; acid ortofosforic = acid fosforic; acid ortosilicic = acid silicic; acid paraaminobenzoic = vitamina H₁; acid paraaminosalicilic = pas; acid picric = trinitrofenol; acid pirogalic = pirogalol; acid prusic = acid cianhidric; acid pteroilglutamic = acid folie; acid rodanhidric = acid sulfocianhidric, acid tiocianic; acid silicic = acid ortosilicic; acid sulfhidric = hidrogen sulfurat, (înv.) hidrogen pucioșit; acid sulfocianhidric = acid rodanhidric, acid tiocianic; acid sulfuric = vitriol; acid sulfuric fumans = oleum; acid tanic = tanin; acid tartric = acid citric, sare de lămîie, (pop.) săricică; acid tiocianic = acid rodanhidric, acid sulfocianhidric.

OXALAT ACID DE POTASIU s. (pop.) sare de măcriș.

SULFIT ACID s. (CHIM.) (impr.) bisulfit.

OXALAT ACID DE POTASIU s. (CHIM.) (pop.) sare de măcriș.

SULFIT ACID s. (CHIM.) (impr.) bisulfit.

ACIZI (< fr., lat.) s. m. pl. Compuși chimici care, conform teoriei disociației electronice (S. Arrhenius, 1887), în soluție apoasă, eliberează ioni de hidrogen, au gust acru și înroșesc hîrtia de turnesol. Prin înlocuirea hidrogenului cu metale formează săruri. După numărul de ioni pe care îi eliberează, a. pot fi monobazici, dibazici etc., iar din punct de vedere al comportării electrolitice pot fi tari și slabi. A. sînt considerați, conform teoriei protolitice (Brönsted-Lowry, 1923), substanțe capabile să accepte electroni.

acid s. m. sg. (tox.) LSD-25