26 de definiții pentru aciua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. (Pop.) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a / V: ~uia / Pzi: ~uez / E: lat accubiliare] (Îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) liniști.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) vb. I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), vb. IV.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lîngă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare.

A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliare

A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare

aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.; 2. cu sensul generalizat: nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru CR. [Cf. lat. ACQUIERE].

ACIUÍ vb. IV v. aciua.

ACIUIÁ vb. I v. aciua.

acioa[1] v vz aciua

  1. Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă la definiția principală. — Ladislau Strifler

aciui[1] vtr vz aciua

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aciuia[1] vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: ~iesc / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua (1-6).

  1. Menționat ca variantă la aciua. — gall

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aciua (a se ~) (pop.) (-ciu-a) vb. refl., ind. prez. 3 se aciuează, 1 pl. ne aciuăm (-ciu-ăm); conj. prez. 3 să se aciueze (-ciu-e-); ger. aciuându-se (-ciu-ân-)

aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. aciuéz, 3 sg. și pl. aciueáză, 1 pl. aciuăm (sil. -ciu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. aciuéze (sil. -ciu-e-); ger. aciuând (sil. -ciu-ând)

aciua (ind. prez. 1 sg. aciuez, 3 sg. și pl. aciuează, 1 pl. aciuăm)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACIUA vb. a se cuibări, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăși. – Var. aciuia, aciola. < Lat. ciere (lat. tîrzie cire) „a incita, a chema”, cf. accire „a chema la sine, a lăsa să vină”. Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acțiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptățește presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, și evoluția lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui ui în adia și baier. Fenomenul este cunoscut și în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicații nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Pușcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăți (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat. *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca și ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola, cu der. acioală, s. f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală „fustă”, de unde sensul de „copertină”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înșeua și înșela.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aciuá, aciuez, vb. refl. – A-și găsi refugiul, a se adăposti: „Aciuă-te cu mama…” (Crâncău, 2013). – Lat. *accubiliare (CDDE; DEX); lat. *accellare, din cella „celulă, ascunzătoare, cămăruță” (Philippide, Scriban).

aciuá, aciuez, v.r. A-și găsi refugiul, a se adăposti: „Aciuă-te cu mama…” (Crâncău, 2013). – Lat. *accubiliare (CDDE; DEX); lat. *accellare (Philippide, Scriban).

Intrare: aciua
  • silabație: a-ciu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciua
  • aciuare
  • aciuat
  • aciuatu‑
  • aciuând
  • aciuându‑
singular plural
  • aciuea
  • aciuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuez
(să)
  • aciuez
  • aciuam
  • aciuai
  • aciuasem
a II-a (tu)
  • aciuezi
(să)
  • aciuezi
  • aciuai
  • aciuași
  • aciuaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciua
  • aciuă
  • aciuase
plural I (noi)
  • aciuăm
(să)
  • aciuăm
  • aciuam
  • aciuarăm
  • aciuaserăm
  • aciuasem
a II-a (voi)
  • aciuați
(să)
  • aciuați
  • aciuați
  • aciuarăți
  • aciuaserăți
  • aciuaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciuau
  • aciua
  • aciuaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciui
  • aciuire
  • aciuit
  • aciuitu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuiește
  • aciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiesc
  • aciuiam
  • aciuii
  • aciuisem
a II-a (tu)
  • aciuiești
(să)
  • aciuiești
  • aciuiai
  • aciuiși
  • aciuiseși
a III-a (el, ea)
  • aciuiește
(să)
  • aciuiască
  • aciuia
  • aciui
  • aciuise
plural I (noi)
  • aciuim
(să)
  • aciuim
  • aciuiam
  • aciuirăm
  • aciuiserăm
  • aciuisem
a II-a (voi)
  • aciuiți
(să)
  • aciuiți
  • aciuiați
  • aciuirăți
  • aciuiserăți
  • aciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiască
  • aciuiau
  • aciui
  • aciuiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciuia
  • aciuiere
  • aciuiat
  • aciuiatu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuia
  • aciuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiez
(să)
  • aciuiez
  • aciuiam
  • aciuiai
  • aciuiasem
a II-a (tu)
  • aciuiezi
(să)
  • aciuiezi
  • aciuiai
  • aciuiași
  • aciuiaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuia
  • aciuie
  • aciuiase
plural I (noi)
  • aciuiem
(să)
  • aciuiem
  • aciuiam
  • aciuiarăm
  • aciuiaserăm
  • aciuiasem
a II-a (voi)
  • aciuiați
(să)
  • aciuiați
  • aciuiați
  • aciuiarăți
  • aciuiaserăți
  • aciuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuiau
  • aciuia
  • aciuiaseră
verb (VT214)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acioa
  • acioare
  • acioat
  • acioatu‑
  • acioând
  • acioându‑
singular plural
  • acioea
  • acioați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acioez
(să)
  • acioez
  • acioam
  • acioai
  • acioasem
a II-a (tu)
  • acioezi
(să)
  • acioezi
  • acioai
  • acioași
  • acioaseși
a III-a (el, ea)
  • acioea
(să)
  • acioeze
  • acioa
  • acioă
  • acioase
plural I (noi)
  • acioăm
(să)
  • acioăm
  • acioam
  • acioarăm
  • acioaserăm
  • acioasem
a II-a (voi)
  • acioați
(să)
  • acioați
  • acioați
  • acioarăți
  • acioaserăți
  • acioaseți
a III-a (ei, ele)
  • acioea
(să)
  • acioeze
  • acioau
  • acioa
  • acioaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aciua, aciuezverb

  • 1. popular A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
    • format_quote Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da adăpost. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adăposti
      • format_quote Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. DLRLC
  • 2. rar A se odihni, a se culca. MDA2 DLRLC
    • format_quote Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.