14 definiții pentru aciuare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACIUARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

aciuare sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 192 / V: ~uiare / P: a-ciu-a~ / Pl: ~uări / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire. corectat(ă)

ACIUARE sf. 1 Faptul de a se aciua 2 Adăpost, adăpostire: ploaia silește pe toți a-și căuta ~ prin chilii (NEGR.).

ACIUARE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

ACIUARE S. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpostire, adăpost, refugiu. Vîntul stinge luminele, și ploaia, vărsîndu-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I 215. – Pronunțat: -ciu-a-. – Variantă: aciuire s. f.

ACIUARE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-a-]

acioare[1] sf vz aciuare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aciuiare[1] sf [At: MDA ms / Pl: ~iări / E: aciuia] (Pfm) 1-6 Aciuiare (1-6).[2] corectat(ă)

  1. Menționată ca variantă la aciuare. — gall
  2. 6 sensuri comasate într-o explicație identică cu intrarea, probabilă preluare defectuoasă de la intrarea aciuiat1. — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aciuare (desp. -ciu-a-) s. f., g.-d. art. aciuării (desp. -ciu-ă-)

aciuare (-ciu-a-) s. f., g.-d. art. aciuării (-ciu-ă-)

aciuare s. f. (sil. -ciu-a-), g.-d. art. aciuării (sil. -ciu-ă-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACIUARE s. oploșire, pripășire. (~ cuiva într-un loc.)

Intrare: aciuare
  • silabație: a-ciu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuare
  • aciuarea
plural
  • aciuări
  • aciuările
genitiv-dativ singular
  • aciuări
  • aciuării
plural
  • aciuări
  • aciuărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuire
  • aciuirea
plural
  • aciuiri
  • aciuirile
genitiv-dativ singular
  • aciuiri
  • aciuirii
plural
  • aciuiri
  • aciuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acioare
  • acioarea
plural
  • acioări
  • acioările
genitiv-dativ singular
  • acioări
  • acioării
plural
  • acioări
  • acioărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuiare
  • aciuiarea
plural
  • aciuiări
  • aciuiările
genitiv-dativ singular
  • aciuiări
  • aciuiării
plural
  • aciuiări
  • aciuiărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aciuare, aciuărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi aciua DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.