ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.

acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.

*ACOMPANIA (-aniez) vb. tr. 1 A însoți, a întovărăși, a petrece pe cineva ¶ 2 🎼 A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale întărind-o și mărindu-i astfel efectul: începui să-l acompaniez, bătînd toba cu deștele pe fundul pălăriei (CAR.) [fr. accompagner].

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.

ACOMPANIA, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.

ACOMPANIA vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].

ACOMPANIA vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)

A ACOMPANIA ~ez tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner

acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.

*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.

acompania (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. acompaniez (desp. -ni-ez), 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem; conj. prez. 1 sg. să acompaniez, 3 să acompanieze; ger. acompaniind (desp. -ni-ind)

acompania (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniază, 1 pl. acompaniem (-ni-em); conj. prez. 3 să acompanieze; ger. acompaniind (-ni-ind)

acompania vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniez, 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompanieze; ger. acompaniind (sil. -ni-ind)

acompania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem, 2 pl. acompaniați, ger. acompaniind, part. acompaniat)

ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.

ACOMPANIA vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.)