23 de definiții pentru acoperi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOPERI, acopăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.

acoperi [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) ~pere, (îrg) acoapere, Cj 3 ~pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C.i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).

ACOPERI (-păr,-per), I. vb. tr. 1 A pune ceva deasupra unui lucru deschis în partea de sus, spre a astupa intrarea, spre a nu lăsa să pătrundă ceva înăuntru: ~ o casă; ~ o oală cu capacul 2 A fi așternut peste ceva nelăsînd să se vază ce e dedesubt: un strat gros de zăpadă acopere pămîntul 3 fig. A încărca: ~ de rușine; ~ de ocară; ~ de glorie 4 fig. A înlocui o sumă, un lucru care se cheltuește, care se pierde, de care e nevoie; ~ cheltueliIe; cîte economii trebue să fac ca să-mi acoper paguba; își acoper nevoile din poame și legume (RET.) 5 fig. A ascunde, a tăinui: mă mir de Miron cum au acoperit acest lucru de nu l-au scris (NEC.). II. vb. refl.: cîmpul se acopere de verdeață; cerul s’a acoperit de nori [lat. acc(o)operīre]

ACOPERI, acopăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor.Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.

ACOPERI, acopăr, vb. IV., I. Tranz. (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prep. «de») A se acoperi de glorie. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ Refl. A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. ◊ Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. ◊ Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. Tranz. (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. Refl. A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului.Tranz. (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. ◊ Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. ◊ T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record.Expr. (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. acoperă și (nerecomandabil) acopere, pers. 3 pl. acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conj. pers. 3 sg. și pl. acopere.

ACOPERI, acopăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mîna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pămîntul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.

A ACOPERI acopăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A înzestra cu un înveliș exterior (în scop protector sau decorativ). 2) mil. (trupe, obiective etc.) A apăra, luând asupra sa atacurile inamicului. 3) (lucruri, persoane) A pune într-un loc ferit; a tăinui; a ascunde; a dosi. 4) (zgomote, melodii etc.) A face să nu se audă depășind în intensitate; a astupa. 5) (datorii bănești, cheltuieli etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita. 6) sport (distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ ~ terenul a fi în permanență activ pe tot terenul de joc. /<lat. acco[o]perire

A SE ACOPERI se acoperă intranz. 1) A corespunde perfect; a se potrivi întocmai; a coincide. 2) fig. A fi cuprins total; a se umple. ~ de glorie. ~ de rușine. /<lat. acco[o]perire

acoperì v. 1. a pune sau a întinde un ce peste altceva: a acoperi o casă; 2. a fi răspândit peste ceva: zăpada acopere pământul; 3. fig. a ascunde (în sens bun sau rău): a acoperi o greșală; 4. a se îmbrăca, a-și pune pălăria în cap: acoperiți-vă! 5. a se întuneca: cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].

coperi[1] v vz acoperi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

COPERI vb. IV v. acoperi.[1]

  1. Varianta coperi nu este menționată la intrarea acoperi. gall

acóper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbĭ, fr. couvrir, sp. cubrir.El saŭ eĭ acopere [est], el saŭ eĭ acoperă [vest], să acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca să-l ascund, ca să-l conserv, ca să-l ornez: a acoperi o casă cu trestie, zăpada acopere cîmpu, cîmpu e acoperit de zăpadă, casa e acoperită cu șindilă, florile acopereaŭ cîmpu. Fig. Apăr, protejez: acoper un loc. Ascund, tăinuesc: îmĭ acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greșeală. V. refl. Mă îmbrac, îmĭ pun pălăria. Fig. Mă acoper de glorie, de rușine. Ceru se acopere, se întunecă. – Vechĭ cóper și înacóper. Azĭ în est și acúper, în vest și cóper, în nord acópăr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. 1 acopeream; conj. prez. 1 sg. să acopăr, 3 să acopere

acoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. 3 sg. acoperea; conj. prez. 3 să acopere

acoperi vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 sg. și pl. acoperă, imperf. 3 sg. acoperea; conj. prez. 3 sg. și pl. acopere

acoperi (ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 sg. și pl. acoperă, conj. acopere)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOPERI vb. v. apăra, ascunde, feri, masca, ocroti, păzi, proteja, tăinui.

ACOPERI vb. 1. v. înveli. 2. v. îmbrăca. 3. v. astupa. 4. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 5. v. umple. 6. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 7. v. parcurge.

ACOPERI vb. 1. a (se) înfășura, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) 2. (Mold., Bucov. și nordul Transilv.) a privești. (Apa ~ morcovii din vas.) 3. a (se) îmbrăca, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi. (~ o carte.) 4. a (se) astupa, a (se) închide. (~ o deschizătură.) 5. a ascunde, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 6. a (se) încărca, a (se) umple, (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Grădina s-a ~ de flori.) 7. a scălda, a umple. (O sudoare rece îi ~ trupul.) 8. (SPORT) a parcurge, a străbate. (Atletul a ~ distanța de 5 000 m în...)

acoperi vb. v. APĂRA. ASCUNDE. FERI. MASCA. OCROTI. PĂZI. PROTEJA. TĂINUI.

A acoperi ≠ a destăinui, a dezgoli, a dezvălui, a dezveli, a divulga

A (se) acoperi ≠ a (se) descoperi, a (se) dezveli

Intrare: acoperi
verb (VT335)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acoperi
  • acoperire
  • acoperit
  • acoperitu‑
  • acoperind
  • acoperindu‑
singular plural
  • acoperă
  • acopere
  • acoperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acopăr
(să)
  • acopăr
  • acopeream
  • acoperii
  • acoperisem
a II-a (tu)
  • acoperi
(să)
  • acoperi
  • acopereai
  • acoperiși
  • acoperiseși
a III-a (el, ea)
  • acoperă
(să)
  • acopere
  • acoperea
  • acoperi
  • acoperise
plural I (noi)
  • acoperim
(să)
  • acoperim
  • acopeream
  • acoperirăm
  • acoperiserăm
  • acoperisem
a II-a (voi)
  • acoperiți
(să)
  • acoperiți
  • acopereați
  • acoperirăți
  • acoperiserăți
  • acoperiseți
a III-a (ei, ele)
  • acoperă
(să)
  • acopere
  • acopereau
  • acoperi
  • acoperiseră
verb (VT335)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coperi
  • coperire
  • coperit
  • coperitu‑
  • coperind
  • coperindu‑
singular plural
  • coperă
  • copere
  • coperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copăr
(să)
  • copăr
  • copeream
  • coperii
  • coperisem
a II-a (tu)
  • coperi
(să)
  • coperi
  • copereai
  • coperiși
  • coperiseși
a III-a (el, ea)
  • coperă
(să)
  • copere
  • coperea
  • coperi
  • coperise
plural I (noi)
  • coperim
(să)
  • coperim
  • copeream
  • coperirăm
  • coperiserăm
  • coperisem
a II-a (voi)
  • coperiți
(să)
  • coperiți
  • copereați
  • coperirăți
  • coperiserăți
  • coperiseți
a III-a (ei, ele)
  • coperă
(să)
  • copere
  • copereau
  • coperi
  • coperiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acoperi, acopărverb

  • 1. tranzitiv A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ș-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. DLRLC
    • format_quote Ea-și acoperă cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • format_quote figurat Somn... acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. DLRLC
    • format_quote figurat Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. DLRLC
    • diferențiere (Despre obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. MDA2
    • 1.1. A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l. DLRLC
      • format_quote Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. DLRLC
      • format_quote Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, DLRLC
      • format_quote [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
      • format_quote Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. DLRLC
      • diferențiere învechit A înveli de jur-împrejur. MDA2
    • 1.2. reflexiv A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. DLRLC
      • format_quote Cerul s-a acoperit cu nori. DLRLC
      • format_quote Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. DLRLC
    • 2.1. A pune acoperiș unei clădiri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A acoperit casa cu tinichea. DLRLC
      • format_quote Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. DLRLC
      • format_quote Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
  • 3. tranzitiv A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. DEX '09 MDA2
  • 4. tranzitiv (termen) militar A executa o acoperire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A acoperi retragerea trupelor. A acoperi retragerea unei armate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. reflexiv A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A nu da pe față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. DLRLC
    • 5.1. figurat A ascunde o faptă (reprobabilă). MDA2
  • 6. tranzitiv A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: înăbuși
    • format_quote Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. DLRLC
    • format_quote Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. DLRLC
  • 7. reflexiv învechit rar A se umple. MDA2
    sinonime: umple
  • 8. reflexiv tranzitiv A corespunde perfect; a se suprapune exact. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvântului. DLRLC
    • format_quote A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. DLRLC
    • format_quote Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. DLRLC
    • format_quote Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A face față cheltuielilor. MDA2
  • 9. tranzitiv sport franțuzism A străbate o distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record. DLRLC
    • chat_bubble A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.