18 definiții pentru acorda (regla)
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.
acorda [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acord (1,3), ~dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACORDA (acord) I. vb. tr. 1 A învoi, a face să se înțeleagă, să cază la învoială, să trăească în bună înțelegere: nu mi-a fost cu putință nici mie nici arbitrilor să-i acord în această privință; cu greu ar putea cineva acorda interese așa de opuse ¶ 2 A recunoaște, a mărturisi ¶ 3 A da (ceea ce cere cineva), a îngădui: l-am rugat să-mi acorde un concediu ¶ 4 📖 A face ca două cuvinte să sufere modificări corespunzătoare: ~ substantivul cu verbul ¶ 5 🎼 (acord, ~dez) A potrivi după diapazon sunetul coardelor la un instrument: își acordă vioara în mijlocul tăcerii (DLVR.). II. vb. refl. 1 A se înțelege, a fi de aceeași părere, a cădea la învoială: acești netrebnici se acordă totdeauna cînd e vorba să-i facă cuiva rău ¶ 2 📖 A suferi modificări corespunzătoare: adjectivul se acordă în număr și gen cu substantivul pe care-l determină [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din fr. accorder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACORDA, (1, 2) acord și (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDA, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încît să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACORDA vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACORDA vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACORDA2 ~ez tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvența. /<fr. accorder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acordà v. 1. a pune instrumente la acelaș ton; 2. a recunoaște: acord că n’am dreptate; 3. a da bucuros, a dărui: a acorda o grație; 4. a așeza vorbele unei propozițiuni după regulile gramaticale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acórd și -éz, a -á v. tr. (fr. accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. Gram. Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acorda2 (a ~) (a regla un instrument) vb., ind. prez. 1 sg. acordez, 3 acordează; conj. prez. 1 sg. să acordez, 3 să acordeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acorda2 (a ~) (a regla un instrument muzical) vb., ind. prez. 3 acordează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acorda (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acordez, 3 sg. și pl. acordează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acord (un concediu) și acordez (pianul).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACORDA vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACORDA vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distincție.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a înstruna, (rar) a struni. (~ vioara.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A acorda ≠ a dezacorda, a discorda,
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
acorda, acordezverb
- 1. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. DEX '09 MDA2 DEX '98
- 1.1. A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. DEX '09 DLRLC DN
- Violonistul își acordează instrumentul. DLRLC
- În sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara:) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78. DLRLC
-
-
- 2. Sintoniza. MDN '00sinonime: sintoniza
etimologie:
- accorder DEX '09 MDA2 DEX '98 DN