acosta [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de țărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig; c.i. persoane) A opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.

*ACOSTA (-tez) vb. tr. 1 ⛵ A executa (vorb. de o corabie) o manevră spre a se apropia de mal, de cheu sau de altă corabie ¶ 2 fig. A se apropia de cineva pe stradă și a-i vorbi [fr.].

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage, a se opri la țărm. V. ancora. Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305.

ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.

ACOSTA vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducînd-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

ACOSTA vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)

A ACOSTA ~ez 1. intranz. (despre nave) A trage la țărm; a aborda. 2. tranz. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa. /<fr. accoster

acosta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 acostează; conj. prez. 1 sg. să acostez, 3 să acosteze

acosta (a ~) vb., ind. prez. 3 acostează

acosta vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 sg. și pl. acostează

ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Constanța.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

ACOSTA vb. 1. a aborda, (înv.) a țărmui, a țărmuri. (Nava ~ la Mangalia.) 2. (fig.) a agăța, (arg.) a pescui. (O ~ în plină stradă.)

A ACOSTA a agăța, a alege de căpătâi, a asfalta, a da la pește, a se lega (de cineva), a pescui.