ACRI, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru².

acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: ~resc /E: acru²] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru². 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (Îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.

ACRI (acresc) I. vb. tr. A face acru. II. vb. refl. 1 A deveni acru ¶ 2 fig. A i se ~, a i se urî, a i se scîrbi: li se acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure (ISP.).

ACRI, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru².

ACRI, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.

ACRI, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urîcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru².

A ACRI ~esc tranz. A face să se acrească. / Din acru

A SE ACRI mă ~esc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s’a acrit cu viața asta.

*acrésc v. tr. (d. acru). Înăcresc, fac acru. Fig. A ți se acri, a ți se urî, a fi grozav de plictisit: mi s’a acrit cu munca asta!

acri¹ (a ~) (desp. a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acresc, 3 sg. acrește, imperf. 1 acream; conj. prez. 1 sg. să acresc, 3 să acrească

+acri² (a i se ~) (a se sătura) (fam.) (desp. a-cri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. mi (etc.) se acrește, imperf. 3 sg. mi se acrea; conj. prez. 3 sg. să mi se acrească; ger. acrindu-mi-se

acri (a ~) (a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acresc, imperf. 3 sg. acrea; conj. prez. 3 să acrească

acri vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acresc, imperf. 3 sg. acrea; conj. prez. 3 sg. și pl. acrească

ACRI vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

ACRI vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

ACRI vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. a (se) mura. (Varza s-a ~.) 3. a se altera, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pîșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.)

acri vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.

a i se acri cu / de (ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva)