16 definiții pentru acrobat
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate.
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acrobat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr acrobate, ngr άϰροβατος] Gimnast specializat în acrobații (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACROBAT sm. Jucător pe funii întinse la oarecare înălțime (🖼 19): acolo sînt acrobați cari pot să-ți fie profesori (ALECS.) [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile, în special de echilibristică, care își exercită profesiunea în formații sportive sau în circuri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACROBAT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast iscusit în exerciții dificile (de echilibristică). – Fr. acrobate (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACROBAT, -Ă s.m. și f. Gimnast care execută exerciții grele, mai ales de echilibristică. ♦ (Fig.) Om lipsit de consecvență în atitudini, în păreri etc.; cel care caută să epateze prin procedee ieșite din comun. [< fr. acrobate, cf. it. acrobata, gr. akrobatos – care merge în vîrful picioarelor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACROBAT, -Ă s. m. f. 1. gimnast în acrobație. 2. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze. (< fr. acrobate, gr. akrobatos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACROBAT ~ți m. 1) Gimnast specializat în acrobație. 2) fig. Persoană inconsecventă în atitudini, în păreri. [Sil. a-cro-] /<fr. acrobate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acrobat m. 1. cel ce joacă pe funii; 2. fig. cel ce caută a orbi sau înșela.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acrobát, -ă s. (vgr. akrobátes, d. ákron, vîrf, și baino, merg. V. bază). Care merge pe funie. Fig. Care-șĭ ascunde insuficiența supt procedurĭ excentrice: acest ziarist nu e de cît un acrobat. V. geambaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acrobat (desp. a-cro-) s. m., pl. acrobați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acrobat (a-cro-) s. m., pl. acrobați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acrobat s. m. (sil. -cro-), pl. acrobați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACROBAT s. (înv.) săritor. (~ la circ.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ACRO- „vîrf, extremitate”. ◊ gr. akros „vîrf” > fr. acro-, it. id., engl. id., germ. akro-> rom. acro-. □ ~bat (v. -bat2), s. m. și f., gimnast specializat în exerciții de echilibristică; ~batolit (v. bato-1, v. -lit1), s. n., batolit în fază incipientă de eroziune; ~batolitic (v. bato-1, v. -litic1), adj., referitor la faza incipientă de eroziune a unui batolit, în care apare vizibil numai vîrful acestuia; ~blasteză (v. -blasteză), s. f., ieșire a tubului germinativ prin vîrful sporului, caracteristică lichenilor; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre muguri și flori) care s-a dezvoltat în vîrful organului botanic; ~brahicefalie (v. brahi-1, v. -cefalie), s. f., malformație datorată osificării precoce a suturii coronare, caracterizată prin dezvoltarea craniului numai în sens vertical și lateral; ~brie (v. -brie), s. f., acrogeneză*, ~carp (v. -carp), adj., (despre briofite) care formează sporogonul în vîrful ramurilor; ~carpie (v. -carpie), s. f., fructificație la vîrful ramurilor; ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul ascuțit și conic; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. acrocranie; ~centric (v. -centric), adj., care are centromerul situat la unul din capetele cromozomului; ~cianoză (v. -cianoză), s. f., sindrom caracterizat printr-o colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unor tulburări ale circulației sanguine; ~cranie (v. -cranie), s. f., acrocefalie*; ~cist (v. -cist) s. n., chist sferic și gelatinos format pe conidiofori la maturația celulelor generative; ~croic (v. -croic), adj. (despre ciuperci) decolorat la vîrful hifei în punctul de creștere; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare de nutriție cronică a extremităților corpului; ~dolihomelie (~dolicomelie) (v. doliho-, v.-melie), s. f., malformație caracterizată prin prezența unor membre anormal de lungi; ~drom (v. -drom), adj., (despre nervația frunzelor) care este convergent la vîrf; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate exagerată la nivelul extremităților membrelor; ~fil (v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în regiunile înalte; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care cresc la altitudini alpine și subalpine; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de locuri înalte; ~fonie (v. -fonie1), s. f., pronunțare accentuată a inițialei unui cuvînt; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de fecundație la care tubul polinic pătrunde în sacul embrionar prin vîrful micelei; sin. acrotropie; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Care este format la vîrful unui organ. 2. (Despre plante) Care are organele de reproducere în vîrf; ~geneză (v. -geneză), s. f., creșterea în lungime la vîrful organelor vegetale; sin. acrobrie; ~gerie (v. -gerie), s. f., atrofiere senilă a pielii la nivelul extremităților; ~gin (v. -gin), adj., (despre hepatice) cu arhegoanele situate la vîrful axelor; ~lit (v. -lit1), adj., s. n., (statuie) ale cărei extremități sînt făcute din piatră sau din marmură, iar corpul din alt material; ~macrie (v. -macrie), s. f., deformație congenitală caracterizată prin alungirea și subțierea excesivă a degetelor; ~manie (v. -manie), s. f., grad extrem de alienație mintală; ~megalie (v. -megalie), s. f., afecțiune endocrină caracterizată prin dezvoltarea exagerată a capului și a membrelor; sin. eritromelalgie; ~melalgie (v. mel/o-1,- v. -algie), s. f., durere localizată la extremitățile membrelor; ~micrie (v. -micrie), s. f., stare anormală caracterizată prin nedezvoltarea extremităților și a craniului; ~miotonie (v. mio-1, v. -tonie), s. f., contracție involuntară, localizată la una dintre extremități; ~necroză (v. -necroză), s. f., direcția în care se produce necrozarea unor organe vegetale; ~pachie (v. -pachie), s. f., 1. Diformitate caracterizată prin îngroșarea extremităților. 2. Osteopatie datorată mutației calcice și caracterizată prin îngroșarea extremităților locomotorii; ~pahidermie (v. pahi-, v. -dermie), s. f., pahiacrie*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune localizată la extremități; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiu al bolilor extremităților mădularelor; ~petal (v. -petal) adj., cu petale ascuțite; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre limb) cu creștere de la bază către vîrf; ~pleurogen (v. pleuro-, v. -gen1), adj., care se dezvoltă la vîrful și pe laturile organelor vegetale; ~podiu (v. -podiu), s. n., regiune falangiană a membrelor animalelor vertebrate; ~sarc (v. -sarc), s. n., țesut cărnos format prin concreșterea ovarului cu caliciul; ~sclerodermie (v. sclero-, v. -dermie), s. f., sclerodactilie*; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., sclerodactilie progresivă; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în procesul meiotic; ~spiră (v. -spiră), s. f., tulpiniță răsucită de la vîrful seminței în germinație; ~spor (v. -spor), s. m., spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, prezent la unele specii de ciuperci; ~stih (v. -stih), s. n., poezie în care literele inițiale ale versurilor formează un cuvînt sau o propoziție; ~ton (v. -ton), adj., 1. (Despre foliole) Cu porțiunea terminală mai dezvoltată. 2. (Despre orhidee) Care are anterele concrescute, prin vîrf, cu rostelul; ~trofodinie (v. trof/o-, v. -odinie), s. f., tulburare nutrițională a extremităților, asociată cu parestezii; ~trofonevroză (v. trofo-, v. -nevroză), s. f., tulburare nevrotică a troficității extremităților; ~tropie (v. -tropie), s. f., acrogamie*; ~zom (acrosom) (v. -zom), s. m., extremitatea anterioară a spermatozoidului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: a-cro-bat
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
acrobat, acrobațisubstantiv masculin acrobată, acrobatesubstantiv feminin
- 1. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN DETSsinonime: săritor
- 1.1. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- acrobate DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM DN
- άϰροβατος MDA2