16 definiții pentru acuzație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.

acuzație sf [At: DA / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii / E: fr accusation, lat accusatio] 1 Acuzare (1). 2 (Înv) Acuzare (3). corectat(ă)

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinovățire. – Pronunțat: -ți-e.

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire. – Fr. accusation (lat. lit. accusatio, -onis).

ACUZÁȚIE s.f. Acuzare, învinuire, învinovățire. [Gen. -iei, var. acuzațiune s.f. / cf. fr. accusation, lat. accusatio].

ACUZÁȚIE s. f. acuzare. (< fr. accusation, lat. accusatio)

acuzați(un)e f. fapta de a acuza; învinovățire, pâră.

*acuzațiúne f. (lat. accusátio, -ónis). Acțiunea de a acuza. Dare în judecată. Învinovățire. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acuzație (desp. -ți-e) s. f., art. acuzația (desp. -ți-a), g.-d. art. acuzației; pl. acuzații, art. acuzațiile (desp. -ți-i-)

acuzație (-ți-e) s. f., art. acuzația (-ți-a), g.-d. art. acuzației; pl. acuzații, art. acuzațiile (-ți-i-)

acuzáție s. f. (sil. -ți-e), art. acuzáția (sil. -ți-a), g.-d. art. acuzáției; pl. acuzáții, art. acuzáțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACUZÁȚIE s. 1. acuzare, învinovățire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare, incriminație, (pop.) pâră, (înv.) pârâtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incriminare, incriminație (Punere sub ~).

ACUZAȚIE s. 1. acuzare, învinovățire, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.) 2. (JUR.) inculpare, (livr.) incriminare.

Intrare: acuzație
acuzație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuzație
  • acuzația
plural
  • acuzații
  • acuzațiile
genitiv-dativ singular
  • acuzații
  • acuzației
plural
  • acuzații
  • acuzațiilor
vocativ singular
plural
acuzațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuzațiune
  • acuzațiunea
plural
  • acuzațiuni
  • acuzațiunile
genitiv-dativ singular
  • acuzațiuni
  • acuzațiunii
plural
  • acuzațiuni
  • acuzațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acuzație, acuzațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.