15 definiții pentru ademenire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.

ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.

ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).

ADEMENIRE, ADIMENIRE, sf. Faptul de a ademeni; ispită, amăgeală: mii de visuri vin de mă îngînă cu ale lor poetice ademeniri (ALECS.).

ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimenire (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.

ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încîntare, admirație. [Var.: (reg.) adimenire s. f.]

ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.

ADIMENIRE s. f. v. ademenire.

adămănire[1] sf vz ademenire

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ademinire[1] sf vz ademenire

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri

ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri

ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADEMENIRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.

ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)

Intrare: ademenire
ademenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademenire
  • ademenirea
plural
  • ademeniri
  • ademenirile
genitiv-dativ singular
  • ademeniri
  • ademenirii
plural
  • ademeniri
  • ademenirilor
vocativ singular
plural
adimenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adimenire
  • adimenirea
plural
  • adimeniri
  • adimenirile
genitiv-dativ singular
  • adimeniri
  • adimenirii
plural
  • adimeniri
  • adimenirilor
vocativ singular
plural
ademinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ademinire
  • ademinirea
plural
  • ademiniri
  • ademinirile
genitiv-dativ singular
  • ademiniri
  • ademinirii
plural
  • ademiniri
  • ademinirilor
vocativ singular
plural
adămănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adămănire
  • adămănirea
plural
  • adămăniri
  • adămănirile
genitiv-dativ singular
  • adămăniri
  • adămănirii
plural
  • adămăniri
  • adămănirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ademenire, ademenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. DLRLC
  • 2. neobișnuit Admirație, încântare. DLRLC
    • format_quote Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. DLRLC
etimologie:
  • vezi ademeni DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.