ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.

administra vt [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / Pzi: ~rez / E: fr administrer, lat administrare] 1 A conduce. 2 (C.i. instituții, afaceri) A supraveghea. 3 A da unui bolnav un medicament. 4 (Irn) A trage o palmă, o bătaie cuiva. 5 (Jur; îe) A ~ o probă A folosi o dovadă într-un proces.

ADMINISTRA (-trez) vb. tr. 1 A conduce, a supraveghia mersul afacerilor unui particular, ale unei societăți, ale Statului, a ocîrmui, a oblădui: i-a administrat moșia cu multă pricepere ¶ 2 A da (o doctorie): i-a administrat tot felul de ceaiuri fără nici un folos ¶ 3 familiar iron.: ~ o bătaie zdravănă; ~ o pereche de palme [fr. < lat.].

ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.

ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A cîrmui, a gospodări (o întreprindere, o instituție, un sector de producție publică). Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. 2. A da unui bolnav un medicament. I-a administrat calciu.

ADMINISTRA², administrez, vb. I. Tranz. A da unui bolnav un anumit medicament. – Fr. administrer (lat. lit. administrare).

ADMINISTRA¹, administrez, vb. I. Tranz. A conduce, a cîrmui, a gospodări o întreprindere, o instituție etc. – Fr. administrer (lat. lit. administrare).

ADMINISTRA vb. I. tr. 1. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituție etc.). 2. A da un medicament unui bolnav. [Cf. lat. administrare, fr. administrer, it. amministrare].

ADMINISTRA vb. tr. 1. a conduce, a gospodări (o întreprindere). 2. a da un medicament unui bolnav. 3. (ir.) a trage o bătaie. 4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. 5. a supraveghea încasările. (< fr. administrer, lat. administrare)

A ADMINISTRA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții etc.) A conduce în calitate de administrator. 2) (medicamente) A introduce în organism (în scopuri curative). /<fr. administrer, lat. administrare

administrà v. 1. a conduce afaceri publice sau particulare; 2. a da: a administra un medicament.

*ADMINISTRAT I. adj. p. ADMINISTRA II. ADMINISTRAȚI sm. pl. ⏲ Aceia cari se află sub conducerea unui administrator: guvernul ceruse a părăsi insula, ne mai putînd să conție pe administrații săi (I.-GH.). III. ADMINISTRAT sbst. Faptul de a administra.

*administréz v. tr. (lat. administrare). Guvernez, conduc: a administra un departament. Daŭ să ĭa: a-ĭ administra cuĭva un vomitiv. Fam. Iron. Trag, aplic: a-ĭ administra cuĭva o palmă.

administra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. administrez, 3 administrează; conj. prez. 1 sg. să administrez, 3 să administreze

administra (a ~) vb., ind. prez. 3 administrează

administra vb., ind. prez. 1 sg. administrez, 3 sg. și pl. administrează

ADMINISTRA vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) isprăvnici, a ocârmui. (~ un ținut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.)

ADMINISTRA vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (inv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ un ținut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.)

administra (administrez, administrat), vb. – A conduce, a gospodări o întreprindere, instituție etc. < Fr. administrer. – Der. (din fr.) administrație, s. f., cf. rus. administracija (Sanzewitsch 197); administrativ, adj.; administrator, s. m.