14 definiții pentru admira

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încîntare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

*admír, a v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 admi; conj. prez. 1 sg. să admir, 3 să admire

admira (a ~) vb., ind. prez. 3 admi

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admira
  • admirare
  • admirat
  • admiratu‑
  • admirând
  • admirându‑
singular plural
  • admi
  • admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admir
(să)
  • admir
  • admiram
  • admirai
  • admirasem
a II-a (tu)
  • admiri
(să)
  • admiri
  • admirai
  • admirași
  • admiraseși
a III-a (el, ea)
  • admi
(să)
  • admire
  • admira
  • admiră
  • admirase
plural I (noi)
  • admirăm
(să)
  • admirăm
  • admiram
  • admirarăm
  • admiraserăm
  • admirasem
a II-a (voi)
  • admirați
(să)
  • admirați
  • admirați
  • admirarăți
  • admiraserăți
  • admiraseți
a III-a (ei, ele)
  • admi
(să)
  • admire
  • admirau
  • admira
  • admiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admira, admirverb

  • 1. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. DLRLC
    • format_quote Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. DLRLC
    • format_quote Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.