9 definiții pentru admonițiune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADMONIȚIÚNE, admonițiuni, s. f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.

ADMONIȚIÚNE, admonițiuni, s. f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.

admonițiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr admonition, lat admonitio] 1 (Jur) Cercetare făcută de un judecător. 2 Admonestare (4). corectat(ă)

ADMONIȚIÚNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition].

ADMONIȚIÚNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. (< fr. admonition, lat. admonitio)

*admonițiúne f. (lat. admonitio, -ónis, d. móneo, sfătuiesc). Mustrare. – Și -íție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admonițiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. admonițiunii; pl. admonițiuni

admonițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. admonițiunii; pl. admonițiuni

admonițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. admonițiúnii; pl. admonițiúni

Intrare: admonițiune
admonițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admonițiune
  • admonițiunea
plural
  • admonițiuni
  • admonițiunile
genitiv-dativ singular
  • admonițiuni
  • admonițiunii
plural
  • admonițiuni
  • admonițiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admonițiune, admonițiunisubstantiv feminin

  • 1. Cercetare făcută de judecător. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
  • 2. rar Admonestare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    sinonime: admonestare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.