15 definiții pentru adumbri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

adumbrí [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 154 / Pzi: ~resc / E: lat adumbro, -are] 1 vt A umbri. 2 vt (Fig) A pune în umbră. 3 vr A se adăposti la umbră. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 (Rar; fig) A apăra.

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A umbri. Soarele coborîse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strimbate de puterea luminii. REBREANU, R. II 191. Grămezi de ani s-au scuturat din copacul timpului și au căzut... aruncînd întîmplări felurite deasupra streșinii ce adumbrea casa bătrînă. ANGHEL, PR. 25. Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschisă și, în deschizătură, umbra albă a femeii adumbrindu-și cu mîna arcurile sprîncenelor. CARAGIALE, O. I 334. ◊ (Poetic) Ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi. REBREANU, R. I 56. 2. Refl. (Despre oameni) A se așeza, a se adăposti la umbră. Se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi... Copaciul subt care se adumbrise era măreț. ISPIRESCU, L. 230. ◊ Fig. O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseți. EMINESCU, O. I 149.

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

A ADUMBRÍ ~ésc tranz. A ține în umbră; a umbri. /<lat. adumbrare

A SE ADUMBRÍ mă ~ésc intranz. A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se umbri. /<lat. adumbrare

adumbrì v. 1. a pune la umbră, a se odihni la umbră: o eroi, care ’n trecutul de mărire vă adumbriseți EM. 2. a da umbre (în desen); 3. fig. a schița. [Lat. ADUMBRARE].

*adumbrésc v. tr. (d. umbresc după lat. ad-umbrare). Rar. Umbresc. Fig. Schițez, estompez. V. refl. Mă adăpostesc la umbră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!adumbri2 (a se ~) (a se adăposti la umbră) (rar) (desp. a-dum-/ad-um-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă adumbresc, 3 sg. se adumbrește, imperf. 1 sg. mă adumbream; conj. prez. 1 sg. să mă adumbresc, 3 să se adumbrească; imper. 2 sg. afirm. adumbrește-te; ger. adumbrindu-mă

!adumbri1 (a ~) (a ține umbră) (rar) (desp. a-dum-/ad-um-) vb., ind. prez. 3 sg. adumbrește, 3 pl. adumbresc, imperf. 3 sg. adumbrea; conj. prez. 3 să adumbrească

adumbri (a ~) (rar) (a-dum- / ad-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adumbresc, imperf. 3 sg. adumbrea; conj. prez. 3 să adumbrească

adumbrí vb. (sil. mf. ad-) → umbri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adumbrí (-résc, -ít), vb. – A face, a ține umbră; a umbri. – Mr. aumbrez. < Lat. adumbrare (Pușcariu 30; DAR), cf. it. adombrare, prov. azombrar, v. fr. aombrer, sp. asombrar. Schimbarea de conjug. pare recentă. V. umbră.Der. adumbritor, adj. (umbros).

Intrare: adumbri
  • silabație: a-dum-bri, ad-um-bri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adumbri
  • adumbrire
  • adumbrit
  • adumbritu‑
  • adumbrind
  • adumbrindu‑
singular plural
  • adumbrește
  • adumbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adumbresc
(să)
  • adumbresc
  • adumbream
  • adumbrii
  • adumbrisem
a II-a (tu)
  • adumbrești
(să)
  • adumbrești
  • adumbreai
  • adumbriși
  • adumbriseși
a III-a (el, ea)
  • adumbrește
(să)
  • adumbrească
  • adumbrea
  • adumbri
  • adumbrise
plural I (noi)
  • adumbrim
(să)
  • adumbrim
  • adumbream
  • adumbrirăm
  • adumbriserăm
  • adumbrisem
a II-a (voi)
  • adumbriți
(să)
  • adumbriți
  • adumbreați
  • adumbrirăți
  • adumbriserăți
  • adumbriseți
a III-a (ei, ele)
  • adumbresc
(să)
  • adumbrească
  • adumbreau
  • adumbri
  • adumbriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adumbri, adumbrescverb

  • 1. tranzitiv A face, a ține umbră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: umbri
    • format_quote Soarele coborîse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strîmbate de puterea luminii. REBREANU, R. II 191. DLRLC
    • format_quote Grămezi de ani s-au scuturat din copacul timpului și au căzut... aruncînd întîmplări felurite deasupra streșinii ce adumbrea casa bătrînă. ANGHEL, PR. 25. DLRLC
    • format_quote Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschisă și, în deschizătură, umbra albă a femeii adumbrindu-și cu mîna arcurile sprîncenelor. CARAGIALE, O. I 334. DLRLC
    • format_quote poetic Ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi. REBREANU, R. I 56. DLRLC
    • 1.1. figurat A pune în umbră. MDA2
  • 2. reflexiv A se așeza, a se adăposti la umbră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi... Copaciul subt care se adumbrise era măreț. ISPIRESCU, L. 230. DLRLC
    • format_quote figurat O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseți. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se întrista. MDA2
    sinonime: întrista
  • 4. rar figurat Apăra. MDA2
    sinonime: apăra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.