30 de definiții pentru adunare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADUNARE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanți aleși în vederea votării sau modificării unei constituții. Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunța prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare națională = a) organ suprem al puterii de stat în unele țări; b) organ de stat cu funcții legislative sau consultative. Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizații, întreprinderi etc. 4. Concentrare a unor ființe într-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colecție (de texte). 7. (Înv. și reg.) Petrecere. – V. aduna.

adunare [At: DOSOFTEI, ap. HEM 401 / Pl: ~nări / E: aduna] 1 sf (D. o sumă) Strângere la un loc. 2 sf (Înv; d. persoane) întâlnire. 3 sf Concentrare. 4 sf Colecționare. 5 sf Operație aritmetică, constând în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 6 sf Întrunire a mai multor persoane în vederea discutării unor probleme de interes general. 7 sf Grupul format din persoanele legal întrunite. 8 sf (Îs) ~ constituantă Organ ales în scopul de a redacta și a vota sau de a modifica o constituție. 9 sf (Îs) ~ legislativă Organ reprezentativ al statului, competent a se pronunța prin vot asupra proiectelor de lege. 10 sf (Îs) ~ națională Organ suprem al puterii de stat în unele țări. 11 sf (Îas) Organ de stat cu funcții legislative sau consultative. 12 sf (Îs) ~ generală Întrunire a tuturor membrilor unei organizații, întreprinderi etc. în scopul de a controla și a dirija activitatea acestora. 13 sf (Înv; îs) ~ populară Organ de conducere a administrațiilor din comune. 14 sf (Înv; îs) ~a deputaților Camera deputaților. 15 sf Grup de persoane care prezintă un caracter asemănător Cf mulțime. 16 sf (Pop) Grup de persoane reunit în vederea petrecerii Cf petrecere, șezătoare. 17 i (Art) Semnal dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat.

ADUNARE sf. 1 Faptul de a (se) aduna, strîngere, grămădire, culegere, etc. 2 Rezultatul acestei acțiuni, persoane întrunite pentru o petrecere, pentru a se sfătui, etc.: se apropie de ~a nuntașilor, tocmai cînd erau în toiul chefului (ISP.); Obșteasca Adunare, vechiul parlament al Țării; Adunarea deputaților, Camera; Adunările legiuitoare, Camera și Senatul 3 Lucruri strînse la un loc, culegere, colecțiune: sînt și multe odăi cu ~ de arme (C.-RAD.); ~ de legi 4 Operațiune prin care se adaugă mai multe numere sau expresiuni una la alta spre a le întruni într’una singură 5 🎖️ Semnal dat de gorniști sau toboșari în garnizoane, cantonamente sau tabere pentru ieșirea trupei pe locul de adunare fie pentru diferite servicii, fie pentru pornirea în marș.

ADUNARE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanți aleși în vederea votării sau modificării unei constituții. Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunța prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare națională = a) organ suprem al puterii de stat în unele țări; b) organ de stat cu funcții legislative sau consultative. Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizații, întreprinderi etc. 4. Concentrare a unor ființe într-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnul dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colecție (de texte). 7. (Înv. și reg.) Petrecere. – V. aduna.

ADUNARE, adunări, s. f. I. Acțiunea de a (s e) aduna și rezultatul ei. 1. Strîngere laolaltă a ceea ce este dispersat, împrăștiat. Adunarea deșeurilor. 2. Una din cele patru operații aritmetice fundamentale, constînd din totalizarea mai multor numere într-unul singur. Adunarea numerelor întregi și a celor zecimale. Adunarea fracțiilor. Rezultatul adunării. 3. Concentrare a unor ființe într-un singur loc. Aici, la hanul de sub dealul Mitropoliei, era locul de adunare a celor care voiau să se angajeze pentru muncile noi. PAS, L. I 145. ♦ (În forma articulată, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strîngerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. II. 1. Culegere, colecție (de texte). Adunare de legi. 2. Grup de oameni strînși laolaltă cu un anumit scop. Încă n-am vorbit niciodată într-o adunare de multă lume. CĂLUGĂRU, O. P. 455. ♦ (De obicei urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate și capabil să ia anumite hotărîri. V. sfat. Candidații participă regulat la adunările organizației de bază, iau parte la discuții și-și exercită dreptul de vot consultativ. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2553. Adunarea bătrînilor m-a însărcinat cu aceasta. ISPIRESCU, L. 141. Dar să ne întoarcem iar la Divanul ad-hoc. Aici, ca în toate adunările de felul acesta, se făcea vorbă multă. CREANGĂ, A. 152. Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Adunare generală v. general. Adunare deschisă v. deschis. Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Romînă. Marea Adunare Națională, alcătuită din muncitori. țărani, femei, tineri, militari, intelectuali și reprezentanți ai categoriilor mijlocii, reprezintă imaginea fidelă a întregului popor al țării noastre, în tot ce are el creator și constructiv. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 193. 3. (Învechit) Petrecere. N-am mulțămire în adunările zgomotoase, unde domnește eticheta. NEGRUZZI, S. I 64.

ADUNARE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strîngerea unei trupe etc. într-o formație ordonată. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Grup de oameni strînși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărîri. ◊ Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Romînă. 4. Culegere, colecție (de texte). 5. (Înv.) Petrecere.

ADUNARE ~ări f. 1) v. A ADUNA și A SE ADUNA. 2) Întrunire a mai multor persoane pentru a discuta unele probleme de interes comun și a hotărât ceva; reuniune. ~ deschisă. ~ generală. 3) Operație aritmetică prin care două sau mai multe numere se totalizează într-un singur. [G.-D. adunării] /v. a aduna

adunare f. 1. reunire de persoane sau de lucruri; 2. corp deliberant; Obșteasca Adunare, Parlamentul Țării. Adunarea deputaților, Camera; Adunările legiuitoare, Camera și Senatul; 3. Aritm. operațiune servind a reuni două sau mai multe numere de acelaș fel într’unul singur.

adunáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a se aduna. Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfătui ș. a.): a vorbi într’o mare adunare. Obșteasca adunare (rom. corect Adunarea Obștească), numele primuluĭ parlament românesc. Adunarea deputaților, camera. Adunările legĭuitoare, parlamentu. Aritm. Operațiunea pin care maĭ multe numere de acelașĭ fel se grupează într’unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Semnalu de goarnă saŭ trompetă (în ainte și de darabană) pin care se cheamă toțĭ soldațiĭ la un loc. V. clacă.

ADUNĂCIUNE sf. 1 Întrunire 2 Împreunare [aduna].

congres-adunare-plena s. n. Congres cu caracter de adunare generală ◊ „Va lua parte la cel de al XX-lea Congres-Adunare-Plenară al Comisiei internaționale pentru exploatarea științifică a Mării Mediterane.” Sc. 17 X 66 p. 3 (din congres + adunare plenară; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 330)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adunare s. f., g.-d. art. adunării; pl. adunări

adunare s. f., g.-d. art. adunării; pl. adunări

adunare s. f., g.-d. art. adunării; pl. adunări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADUNARE s. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. (MAT.) totalizare, (rar) adiție, adiționare. (~ tuturor cifrelor.) 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. colectare. 7. colecționare, culegere, strângere. (~ unor texte populare.) 8. v. întâlnire. 9. v. întrunire. 10. (POL.) adunare constituantă = constituantă; adunare legislativă = cameră. 11. sfat, (înv.) obște, sobor, zbor. (~ a hotărât următoarele...)

ADUNARE s. 1. acumulare, concentrare, înmagazinare, strîngere. (~ de bunuri.) 2. acumulare, strîngere, tezaurizare. (~ de obiecte de artă.) 3. (MAT.) totalizare, (rar) adiționare. (~ tuturor cifrelor.) 4. convocare, întrunire, reunire, strîngere. (~ oamenilor la ședință.) 5. adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ viei.) 6. colectare, strîngere, strîns. (~ laptelui din sat.) 7. colecționare, culegere, strîngere. (~ unor texte populare.) 8. întîlnire, (înv.) împreunare. (~ candidatului cu alegătorii.) 9. întrunire, reuniune, (înv. și pop.) strînsură, (înv.) sobor, ședere. (S-a ținut o mare ~.) 10. sfat, (înv.) obște, sobor, zbor. (~ a hotărît următoarele...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADUNARE. Subst. Adunare, întrunire, reuniune, reunire, întîlnire. Ședință, adunare, consfătuire. Șezătoare, clacă. Sfat, sobor (înv.), conclav, conciliu, conciliabul, consiliu, sfatul bătrînilor, parlament. Conferință; colocviu; dezbatere; masă rotundă; reuniune literară; șezătoare literară, cenaclu. Serată, soarea (franțuzism înv.); recepție, banchet, cocteil. Mulțime, grup, grupare, ceată. Adj. Sinodal, sinodicesc (înv.), sinodic. Vb. A se aduna, a se întruni, a se reuni, a se strînge laolaltă, a se întîlni, a ține adunare, a organiza o întrunire, a convoca o adunare (o ședință); a se consfătui, a se sfătui, a sta la sfat, a delibera, a dezbate; a soborî (rar); a divăni (pop.). A participa la întrunire, a lua parte la ședință. V. conducere, grămadă, grup, mulțime, unire, uniune.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

adunare, adunări s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. 2. Întrunire a mai multor persoane pentru discutarea unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ♦ Adunare parohială = organul deliberativ în Bis. Ortodoxă Română pentru toate problemele bisericești și gospodărești dintr-o parohie. Se compune din toți bărbații majori creștini ortodocși care locuiesc în parohie și își îndeplinesc îndatoririle morale și materiale față de biserică. Președinte este preotul paroh. ♦ Adunare eparhială = organul deliberativ în Bis. Ortodoxă pentru toate problemele administrative, culturale și economice ale unei eparhii. Este alcătuit din 10 preoți și 20 de mireni, aleși din delegații fiecărei parohii. ♦ Adunarea națională bisericească = organul reprezentativ central în Bis. Ortodoxă română pentru toate problemele economice și administrative. Se compune din câte trei reprezentanți ai fiecărei eparhii (un cleric și doi mireni) și din membri ai Sfântului Sinod. 3. Totalitatea credincioșilor unei secte, strânși în „casa de rugăciune” pentru săvârșirea cultului. – Din aduna.

ADUNAREA CONSTITUANTĂ, adunare aleasă conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale măsuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României. După adoptarea Constituției, la 29 iun. 1866, și-a încetat activitatea.

ADUNAREA DEPUTAȚILOR, camera inferioară a Parlamentului român, creată prin Constituția din 1866. Modul de alegere și de funcționare a suferit modificări de-a lungul timpului. A fost desființată prin decret la 5 sept. 1940. Și-a reluat activitatea în urma alegerilor din 20 mai 1990. V. și Parlament.

ADUNAREA ELECTIVĂ A MOLDOVEI, organ al puterii legislative, constituit în urma alegerilor din dec. 1858, în conformitate cu dispozițiile electorale ale Anexei la Convenția de la Paris (7 aug. 1858). Și-a deschis lucrările la 28 dec. 1858, iar în ședința din 5 ian. 1859 a ales cu unanimitate de voturi pe Al. I. Cuza ca domn al Moldovei. În dec. 1859 a fost dizolvată; în 1860, în urma unor alegeri s-a constituit o nouă A. care a fuzionat cu cea a Țării Românești, formîndu-se Adunarea Electivă a României.

ADUNAREA ELECTIVĂ A ROMÂNIEI, organ al puterii legislative, constituit la 24 ian. 1862, prin contopirea Adunării Elective a Țării Românești cu cea a Moldovei. A adoptat măsuri privind unificarea legislațiilor Principatelor Unite. În cadrul A. s-a format (1862-1863) o alianță între conservatori și liberalii radicali, în scopul detronării lui Al. I. Cuza și înlocuirii lui cu un prinț dintr-o familie domnitoare străină, conform rezoluțiilor Adunărilor Ad-Hoc. Neînțelegerile cu guvernul l-au determinat pe Al. I. Cuza să dizolve A. prin lovitura de stat de la 2/14 mai 1864. O nouă A. a fost aleasă în toamna anului 1864. La 18 mai 1866 A. a fost dizolvată, fiind înlocuită cu Adunarea Constituantă.

ADUNAREA ELECTIVĂ A ȚĂRII ROMÂNEȘTI, organ al puterii legislative, constituit în urma alegerilor din ian. 1859, în conformitate cu dispozițiile electorale ale Anexei Convenției de la Paris (7 aug. 1858). Și-a deschis lucrările la 22 ian. 1859 și a ales în unanimitate pe Al. I. Cuza, domnul Moldovei și ca domn al Țării Românești (24 ian. 1859), înfăptuindu-se astfel Unirea Principatelor. Dizolvată în dec. 1859. În 1860 a fost contituită o nouă A., dizolvată în 1861. În același an se formează o altă A., care a fuzionat cu cea a Moldovei, formîndu-se Adunarea Electivă a României.

ADUNAREA NAȚIONALĂ CONSTITUANTĂ A BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți în ziua de 27 oct. 1918, care a hotărît unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu patria mamă; a ales Consiliul Național în frunte cu Iancu Flondor, care a preluat conducerea Bucovinei pînă la înfăptuirea Unirii.

ADUNAREA NAȚIONALĂ DE LA ALBA IULIA, mare adunare populară convocată la Alba Iulia la 1 dec. 1918, din inițiativa Consiliului Național Central Român, și la care reprezentanții din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș au decis, în unanimitate, unirea cu România. Moment de apogeu al luptei naționale a românilor, A. a constituit un eveniment revoluționar în cursul căruia s-au ridicat mari probleme care stăteau în fața poporului român: desăvîrșirea statului național unitar român, înfăptuirea reformei agrare democratice, asigurarea egalității în drepturi pentru naționalitățile conlocuitoare, lupta pentru instaurarea unui regim politic democratic. Eșuînd tratativele duse la Arad cu noul guvern ungar al contelui Károly Mihály, la 18 nov. 1918, în numele Marelui Sfat al Națiunii Române a fost lansat un manifest Către popoarele lumii, prin care se făcea cunoscut refuzul guvernului ungar de a lua în considerare revendicările juste ale populației românești și, în consecință, hotărîrea națiunii române de „a-și înființa pe teritoriul locuit de dînsa statul său liber și independent”. În vederea realizării acestui deziderat, în finalul manifestului se cerea sprijinul întregului popor român „cu care una vom fi de aici înainte în veci”. La Adunarea Națională ținută în ziua de 1 dec. 1918 în sala casinei din Alba Iulia participă 1.228 de delegați (deputați) aleși în circumscripțiile electorale, precum și de diferite instituții și organizații politice, culturale, profesionale, de învățămînt, religioase, militare, de femei, de sindicat ș.a. În același timp, pe numele Adunării Naționale au sosit mii de adrese de adeziune cu sute de mii de semnături din toate părțile Transilvaniei. În numele Comitetului de organizare s-a propus alegerea unui Birou al Adunării, format din: Gheorghe Pop de Băsești, episcopii Ioan I. Pop și Demetriu Radu – președinți, Ștefan Cicio Pop, Teodor Mihali, Ioan Flueraș – vicepreședinți, precum și a unui secretariat. în componența a nouă personalități transilvănene. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, salutînd pe cei prezenți, declară Adunarea de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Cuvîntarea solemnă rostită de Vasile Goldiș face o schiță de istorie românească și se încheie cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți (la Alba Iulia în ziua de 1 dec. 1918), decretează „unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dînșii cu România”. Apoi, la tribuna adunării au luat cuvîntul reprezentanții celor două partide politice: Iuliu Maniu (Partidul Național Român) și Iosif Jumanca (Partidul Social-Democrat), care evocînd lupta poporului român pentru unitate națională și dreptate socială, au subliniat rolul pozitiv al Unirii pentru dezvoltarea societății românești. Proiectul de rozoluție propus de V. Goldiș a fost adoptat de Marea Adunare Națională cu ovații prelungite, manifestîndu-se astfel nestrămutata hotărîre pentru înfăptuirea Marii Uniri. Pentru cîrmuirea Transivaniei pînă la întocmirea Constituantei, Adunarea Națională hotărăște alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național compus din 250 de membri, dintre care 200 să fie aleși de A. imediat, iar restul de 50 să fie cooptați de către însuși Marele Sfat Național. Acesta, la rîndul său numește guvernul provizoriu, Consiliul Dirigent, alcătuit din 15 membri, prezidat de Iuliu Maniu. După săvîrșirea actului istoric, cei peste 100.000 DE participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia adunați pe cîmpul lui Horea aprobă cu aclamații entuziaste hotărîrea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. În timp ce la Alba Iulia se hotăra actul istoric al Unirii, în satele și orașele Transilvaniei aveau loc adunări de solidarizare și aprobare a hotărîrilor luate. Două săptămîni mai tîrziu, actul Unirii a fost înmînat în cadru solemn regelui Ferdinand I, în ziua de 14 dec. 1918, de către o delegație a Marelui Sfat Național alcătuită din: V. Goldiș, Al. Vaida-Voevod și episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu. În cuvîntul rostit cu acest prilej, V. Goldiș făcînd unele considerații asupra actului Unirii, pe care-l aprecia ca o cerințăa istoriei și civilizației umane, arăta „că prin această unire, după cea a Basarabiei și apoi a Bucovinei, s-a împlinit visul de o mie de ani al neamului românesc, unirea într-un singur stat al tuturor românilor”. Prin decretele legii din 11/14 și 18/30 dec. 1918, Consiliul de Miniștri, iar la 29 dec. 1918, Parlamentul au ratificat reunirea tuturor provinciilor istorice românești cu Țara-mamă, România. Încununare a aspirațiilor de veacuri ale poporului român pentru eliberare națională, rezultat al luptei duse de forțele social-politice ale vremii, Unirea din 1918 – eveniment cardinal în istoria românilor – a marcat desăvîrșirea procesului de realizare a statului național unitar, a creat cadrul propice pentru o mai accentuată evoluție a economiei, științei și culturii. Ziua de 1 Decembrie a fost declarată, în 1990, de Parlament, ca zi națională a României.

ADUNAREA STĂRILOR, instituție medievală de stat care cuprindea pe reprezentanții tuturor claselor și categoriilor sociale privilegiate. Comună tuturor statelor, avea atribuții politice, juridice, militare, administrative și fiscale. În izvoarele istorice apare cu numele de Sfatul țării, Adunarea obștească, Dieta țării ș.a.

ADUNĂRI AD-HOC, organe cu caracter consultativ în Moldova și în Țara Românească, alcătuite din reprezentanți aleși ai tuturor claselor și categoriilor sociale convocate la Iași și București la 22 sept. / 4 oct., respectiv 30 sept. / 12 oct. 1857. Au hotărît: autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, numirea ca domn a unui prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri. Numite și Divanuri ad-hoc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

adunare generală expr. (glum.) ghiveci de legume

Intrare: adunare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adunare
  • adunarea
plural
  • adunări
  • adunările
genitiv-dativ singular
  • adunări
  • adunării
plural
  • adunări
  • adunărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adunare, adunărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Strângere laolaltă a ceea ce este dispersat, împrăștiat. DLRLC
      • format_quote Adunarea deșeurilor. DLRLC
    • 1.2. (Despre o sumă) Strângere la un loc. MDA2
  • 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    antonime: scădere
    • format_quote Adunarea numerelor întregi și a celor zecimale. Adunarea fracțiilor. Rezultatul adunării. DLRLC
  • 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încă n-am vorbit niciodată într-o adunare de multă lume. CĂLUGĂRU, O. P. 455. DLRLC
    • 3.1. învechit Întâlnire. MDA2
      sinonime: întâlnire
    • 3.2. Grupul format din persoanele legal întrunite. MDA2
    • 3.3. Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate și capabil să ia anumite hotărâri. DLRLC
      • format_quote Candidații participă regulat la adunările organizației de bază, iau parte la discuții și-și exercită dreptul de vot consultativ. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2553. DLRLC
      • format_quote Adunarea bătrînilor m-a însărcinat cu aceasta. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
      • format_quote Dar să ne întoarcem iar la Divanul ad-hoc. Aici, ca în toate adunările de felul acesta, se făcea vorbă multă. CREANGĂ, A. 152. DLRLC
      • format_quote Puterea d-a face legi, d-a scoate dăjdii sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
      • 3.3.1. Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanți aleși în vederea votării sau modificării unei constituții. DEX '09 MDA2 DEX '98
      • 3.3.2. Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunța prin vot asupra proiectelor de legi. DEX '09 DEX '98
      • 3.3.3. Adunare națională = organ suprem al puterii de stat în unele țări. DEX '09 MDA2 DEX '98
      • 3.3.4. Adunare națională = organ de stat cu funcții legislative sau consultative. DEX '09 MDA2 DEX '98
      • 3.3.5. Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizații, întreprinderi etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • 3.3.6. Adunare deschisă. DLRLC
      • 3.3.7. Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de stat în Republica Populară Romînă. DLRLC
        • format_quote Marea Adunare Națională, alcătuită din muncitori, țărani, femei, tineri, militari, intelectuali și reprezentanți ai categoriilor mijlocii, reprezintă imaginea fidelă a întregului popor al țării noastre, în tot ce are el creator și constructiv. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 193. DLRLC
      • 3.3.8. Grup de persoane care prezintă un caracter asemănător. MDA2
  • 4. Concentrare a unor ființe într-un singur loc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aici, la hanul de sub dealul Mitropoliei, era locul de adunare a celor care voiau să se angajeze pentru muncile noi. PAS, L. I 145. DLRLC
  • 5. articulat interjecție Semnal dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. DEX '09 MDA2 DLRLC
  • 6. Culegere, colecție (de texte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adunare de legi. DLRLC
  • 7. învechit regional Grup de persoane reunit în vederea petrecerii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: petrecere
    • format_quote N-am mulțămire în adunările zgomotoase, unde domnește eticheta. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
etimologie:
  • vezi aduna DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.