opțiuni
  • info

15 definiții pentru afif

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFIF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban; lefter. – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.

afif, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 530 / Pl: ~i, ~e / E: tc hafif] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care nu are nici un ban Si: lefter, (reg) afifiu, ififliu.

AFIF adj. Pop. Mold. Fără nici un ban în pungă, lefter: ian privește bănărit, de unde eram ~ de parale (ALECS.) [tc.-ar. hafif].

AFIF adj. invar. (Reg.) Care nu are nici un ban, lefter – Din tc. hafif „ușor, sprinten”.

AFIF adj. invar. (Mold., familiar) Lipsit de bani, fără o lescaie în buzunar, lefter. [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530.

AFIF adj. invar. (Reg.) Lipsit de bani; lefter – Tc. afif „ușor, sprinten”.

afif adv. Mold. pop. (ironic) sărac, făr’o para; tufă în pungă, tufă în buzunar, afif! AL. [Turc. HAFIF, ușor, sprinten, de unde ușurel la pungă].

afíf adj. fix (turc. [d. ar.] hafif, ușor. V. ififliŭ). Mold. Fam. Fără banĭ, ififliŭ: a rămînea afif.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afif (reg., înv.) adj. m., pl. afifi; f. afifă, pl. afife

afif (reg.) adj. m., pl. afifi; f. afifă, pl. afife

afif adj. invar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFIF adj. v. lefter.

afif adj. v. LEFTER.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afif, adj. – Lefter, fără bani. Tc. hafif „ușor”, din arab. hafῑf (DAR; Lokotsch 773). Tc. afif „cast”, propus de Roesler 588 și Șeineanu, II, 9 pare a fi același cuvînt.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afif, -ă, afifi, -e adj. lipsit de bani, lefter

Intrare: afif
afif adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afif
  • afiful
  • afifu‑
  • afifă
  • afifa
plural
  • afifi
  • afifii
  • afife
  • afifele
genitiv-dativ singular
  • afif
  • afifului
  • afife
  • afifei
plural
  • afifi
  • afifilor
  • afife
  • afifelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afif, afifăadjectiv

  • 1. regional (și) substantivat Care nu are niciun ban. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: afifiu ififliu lefter
    • format_quote [Era] vecinic afif și vecinic furios pe țară. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. DLRLC
    • format_quote Mă trezesc tufă-n pungă, tufă în buzunar, afif! Dar ce-mi pasă! ALECSANDRI, T. 530. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă hafif „ușor, sprinten” DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.