11 definiții pentru afronta
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFRONTA, afrontez, vb. I. Tranz. A înfrunta. [Prez. ind. și: afront. – Var.: afrunta vb. I] – Din fr. affronter (după înfrunta).
afronta vt [At: DEX2 / V: -run- / Pzi: ~ront / E: fr affronter] 1 (Rar) A înfrunta. 2 (Med) A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRONTA vb. I tr. 1. A înfrunta. 2. (Med.) A apropia prin operație buzele unei plăgi pentru o bună cicatrizare. [< fr. affronter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFRONTA vb. tr. 1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida. 2. a apropia prin operație buzele unei plăgi. (< fr. affronter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AFRUNTA, vb. I v. afronta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de cata
- acțiuni
afrunta vt vz afronta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFRUNTA, afrunt, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta. – Fr. affronter (după înfrunta).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afronta (a ~) (desp. a-fron-) vb., ind. prez. 1 sg. afrontez, 3 afrontează; conj. prez. 1 sg. să afrontez, 3 să afronteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afronta (a ~) (a-fron-) vb., ind. prez. 3 afrontează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
afronta/afrunta vb. (sil. -fron- /-frun-), ind. prez. 1 sg. afront/afrunt, 3 sg. și pl. afrontă/afruntă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-fron-ta
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: a-fron-ta
verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
afronta, afrontezverb
-
- Acela ce nu știe o jertfă ca s-afrunte E mic de suflet. MACEDONSKI, O. II 36. DLRLC
-
- 2. A apropia, prin operație, marginile unei plăgi pentru o bună cicatrizare. MDA2 DN
etimologie:
- affronter (după înfrunta). DEX '09 MDA2 DLRM DN