16 definiții pentru afuma

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFUMA, afum, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare).

afuma [At: PSALT. SCH. 464/19 / Pzi: afum / E: lat affumare (= adfumare)] 1-2 vt A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă. 3-4 vt A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special, insectele. 5 vt (Îvp) A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. 6 vt (Îcp) A descânta cu fum. 7 vt A scoate fum. 8-9 vtr A (se) acoperi cu un strat de fum. 10-11 vtr A (se) înnegri de fum. 12 vr (D. mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 13 vt (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (în procesul de fabricație). 14-15 vtr (Înv; d. trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 16-17 vtr (Fig; fam) A (se) ameți (ușor) de băutură. 18 vr (Îvr) A fuma. 19 vt (Fig) A minți. 20-21 vtr (Pfm) A (se) îmbăta.

AFUMA (afum) l. vb. tr. 1 A lăsa să se acopere de fum, a umplea de fum, a pune la fum: ~ șunca; a afumat stupul, ca să poată scoate fagurii 2 A expune la acțiunea fumului ca mijloc de vindecare: de-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum (CRG.) 3 A produce fum arzînd diferite substanțe, pentru a alunga dintr’un loc un miros nesănătos, neplăcut, sau pentru a desinfecta: să afumi casa cu pucioasă 4 🍽 A face să capete miros de fum, a strica (bucatele) prin fum: a afumat laptele, de nu l-am putut bea 5 A înnegri acoperind cu fum: să afumi sticla și să te uiți prin ea. II. vb. intr. 1 A scoate, a face fum, a fumega: cuptorul afuma și acoperișul era tovarăș cu vînturlle (SLV.) 2 A fuma: după ce se săturară, își aprinseră țigări și afumau cu ele ca Turcii (RET.) 3 †A fumega, a scoate fum: norodul vedea muntele afumînd (BIBL.) III. vb. refl. 1 A se expune la acțiunea fumului (ca mijloc de vindecare): o cloanță de bătrînă o sfătui să se afume cu păr de urs (ALECS.) 2 🍽 A căpăta miros de fum, a se strica prin fum (vorb. de bucate): venind să mai vază de bucate, ele se afumase (ISP.) 3 A se acoperi de fum, a se înnegri, a se îngălbeni de fum: s’au afumat pereții, mobilele, tablourile 4 familiar A se îmbăta puțin, a se chercheli: s’a afumat (cu luleaua), s’a cam îmbătat 5 ‡A scoate fum, a fumega [lat. *affumare < adfumare].

AFUMA, afum, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la alimente, în special la carne sau la pește) A expune la fum, în scopul unei conservări mai îndelungate. Am afumat șunca. 2. Tranz. (Cu privire la un spațiu închis) A umple cu fum pentru a distruge vietățile stricătoare dinăuntru. Am afumat pivnița cu pucioasă. ◊ (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul.Intranz. (Regional, despre lampă sau despre instalații de încălzit) A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum special (de mirodenii); a parfuma. Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. ◊ Absol. Am afumat în casă ca să dispară mirosul. ♦ (În descîntece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. ◊ (Cu construcție neobișnuită) Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. 4. Tranz. A acoperi (intenționat sau nu) cu un strat de fum; a înnegri cu ajutorul fumului. Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. ◊ Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Refl. Cratița s-a afumat. 5. Refl. (Despre mîncări) A căpăta gust de fum (din cauză că vasul n-a fost bine expus la foc). S-a afumat laptele.Intranz. (Rar) Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149. 6. Refl. Fig. (Familiar, despre oameni) A se îmbăta ușor, a se ameți; a se chercheli. Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40.

AFUMA, afum, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. A învălui în fum (de mirodenii); a parfuma. 4. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri cu fum. 5. Refl. (Despre mîncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum. 6. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta; a se chercheli. – Lat. affumare (= adfumare).

A AFUMA afum 1. tranz. 1) (alimente) A expune la fum în vederea conservării. 2) (încăperi, spații închise) A umple cu fum pentru a distruge sau pentru a alunga anumite vietăți. 3) A face să se afume. 2. intranz. (despre sobe, plite etc.) A scoate fum. /<lat. affumare

A SE AFUMA mă afum intranz. 1) (despre pereți, vase etc.) A se acoperi cu un strat de fum. 2) (despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum (în timpul preparării la foc). 3) fig. fam. (despre persoane) A se îmbăta ușor; a se ameți; a se chercheli; a se aghesmui. /< lat. affumare

afumà v. 1. a pune la fum; 2. a strica prin fum (bucatele); 3. a fumega: soba afumă; 4. a tămâia: hârtie de afumat. [Lat. AFFUMARE].

afúm, a v. tr. (lat. affúmo, -áre, d. fumus, fum). Pun la fum: afum pește. Stric bucatele pin fum: aĭ afumat sarmalele. Parfumez cu fum mirositor: am afumat camera cu smirnă. Murdăresc cu fum: ai afumat tavanu. Fig. V. refl. Mă cam îmbăt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afum, 3 afu; conj. prez. 1 sg. să afum, 3 să afume

afuma (a ~) vb., ind. prez. 3 afu

afuma vb., ind. prez. 1 sg. afum, 3 sg. și pl. afu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFUMA vb. v. ameți, chercheli, fumega, îmbăta, turmenta.

afuma vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FUMEGA. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afuma (afum, afumat), vb.1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameți, a se chercheli. Mr. afum. Lat. affumāre (Pușcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar. Cf. fum. Der. afumat, adj. (amețit, cherchelit), cf. Iordan, BF, VI, 160, și can. ajumado; afumată, s. f. (varietate de struguri); afumător, s. n. (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, s. f.; afumătură, s. f. (carne afumată).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți

Intrare: afuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afuma
  • afumare
  • afumat
  • afumatu‑
  • afumând
  • afumându‑
singular plural
  • afu
  • afumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afum
(să)
  • afum
  • afumam
  • afumai
  • afumasem
a II-a (tu)
  • afumi
(să)
  • afumi
  • afumai
  • afumași
  • afumaseși
a III-a (el, ea)
  • afu
(să)
  • afume
  • afuma
  • afumă
  • afumase
plural I (noi)
  • afumăm
(să)
  • afumăm
  • afumam
  • afumarăm
  • afumaserăm
  • afumasem
a II-a (voi)
  • afumați
(să)
  • afumați
  • afumați
  • afumarăți
  • afumaserăți
  • afumaseți
a III-a (ei, ele)
  • afu
(să)
  • afume
  • afumau
  • afuma
  • afumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afuma, afumverb

  • 1. tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Am afumat șunca. DLRLC
  • 2. tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Am afumat pivnița cu pucioasă. DLRLC
    • format_quote (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul. DLRLC
    • 2.1. învechit popular A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. MDA2
    • 2.2. popular A descânta cu fum. MDA2
    • 2.3. intranzitiv A scoate fum. DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: fumega
      • format_quote Soba afumă. DEX '09 DLRLC
  • 3. tranzitiv A învălui în fum special (de mirodenii). MDA2 DLRLC
    sinonime: parfuma
    • format_quote Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Am afumat în casă ca să dispară mirosul. DLRLC
    • 3.1. (În descântece, vrăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. DLRLC
      • format_quote De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
      • format_quote neobișnuit Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: înnegri
    • format_quote Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. DLRLC
    • format_quote Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. DLRLC
    • format_quote Cratița s-a afumat. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv tehnică A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. DEX '09 MDA2
  • 5. reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote S-a afumat laptele. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. V. II 149. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat familiar A se îmbăta ușor; a se ameți. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40. DLRLC
  • 7. reflexiv învechit regional Fuma. MDA2
    sinonime: fuma
  • 8. tranzitiv figurat Minți. MDA2
    sinonime: minți
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.