16 definiții pentru agale

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGALE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.

AGALE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.

agale av [At: ISPIRESCU, U. 53 / E: ngr ἀγάλια] Fără grabă.

AGALE, AGALEA adv. Încetișor, alene: În mirosul de iarbă, tăcuți, pășim agale (VLAH.); nu-l știi pe el că umblă agalea? (CAR.); mai adesea reduplicat: Ercule se întorcea acasă agale, agale (ISP.) [gr. άγάλια].

AGALE adv. Fără grabă, încetinel, domol. V. alene. Iată se-ntoarseră cîrduri pribege, Vîslind agale. DEȘLIU, G. 29. După miezul nopții, vifornița se mai liniști. Săniile cu fîn porniră iar agale prin noapte. SADOVEANU, O. II 227. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale. IOSIF, V. 91. De pe coastă, pe sub ulmi, Se coboară mieii-n vale, Obosit și blînd popor! Și, cîntînd, pășește-agale O copilă-n urma lor. COȘBUC, P. I 157. (Uneori repetat, cu intenții stilistice) Hercule se întorcea acasă agale, agale, cu corăbiile. ISPIRESCU, U. 53.

AGALE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.

AGALE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /<ngr. agalia

agale adv. pop. încetișor, alene: se întorcea acasă agale agale ISP. [Gr. mod. AGÁLI].

agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.

agà m. (pl. agale) ofițer sau comandant turc; agaua ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agale adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGALE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)

AGALE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agale, adv.1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.

Intrare: agale
agale adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • agale
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agaleadverb

  • 1. Fără grabă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată se-ntoarseră cîrduri pribege, Vîslind agale. DEȘLIU, G. 29. DLRLC
    • format_quote După miezul nopții, vifornița se mai liniști. Săniile cu fîn porniră iar agale prin noapte. SADOVEANU, O. II 227. DLRLC
    • format_quote Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale. IOSIF, V. 91. DLRLC
    • format_quote De pe coastă, pe sub ulmi, Se coboară mieii-n vale, Obosit și blînd popor! Și, cîntînd, pășește-agale O copilă-n urma lor. COȘBUC, P. I 157. DLRLC
    • format_quote uneori repetat Hercule se întorcea acasă agale, agale, cu corăbiile. ISPIRESCU, U. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.