AGAMO- „lipsa gameților, sterilitate”. ◊ gr. agamos „necăsătorit” > fr. agamo-, germ. id., engl. id. > rom. agamo-. □ ~biu (v. -biu), s. n., etapă sporofitică în procesul de metageneză, la unele pteridofite; ~cit (v. -cit), s. n., celulă reproducătoare asexuată; ~dem (v. -dem), s. n., populație constituită din specii vegetale sau animale, cu reproducere asexuată; ~fite (v. -fit), s. f. pl., protofite*; ~gamie (v. -gamie), s. f., tip de înmulțire asexuată, neimplicînd un proces de fecundație; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat pe cale asexuată; ~geneză (v. -geneză), s. f., partenogeneză*; ~ginoecie (v. gin/o-, v. -oecie), s. f., prezență de flori femele sterile pe aceeași plantă; ~ginomonoecie (v. gino-, v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență de flori femele hermafrodite pe aceeași plantă; ~gonie (v. -gonie), s. f., partenogeneză*; ~hipnospor (v. hipno-, v. -spor), s. m., celulă reproducătoare de rezistență, produsă pe cale asexuată; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezență de flori hermafrodite sterile pe aceeași plantă; ~spermie (v. -spermie), s. f., tip de reproducere în care embrionii și semințele se formează fără fecundație; ~spor (v. -spor), s. m., celulă reproducătoare rezultată pe cale asexuată; ~trop (v. -trop), adj., care nu prezintă mișcări de atracție reciprocă între gameții conjugați.