12 definiții pentru ageamie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.

ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~[1] / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

AGEAMIU, Mold. AGEMIU, -IE adj. și sm. f. Începător, nepriceput, novice, fără experiență: era și ageamie și ’nfumurată că nimeni nu știa juca mai bine ca ea (CAR.): la vînătorie... mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ~ (ODOB.) [tc. ağami].

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.

AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ageamiu (fam.) adj. m., s. m., pl. ageamii; adj. f., s. f. ageamie; pl. ageamii

ageamiu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamie; pl. m. și f. ageamii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGEAMIU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.

AGEAMIU s. v. debutant, începător.

ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.

Intrare: ageamie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ageamie
  • ageamia
plural
  • ageamii
  • ageamiile
genitiv-dativ singular
  • ageamii
  • ageamiei
plural
  • ageamii
  • ageamiilor
vocativ singular
  • ageamie
  • ageamio
plural
  • ageamiilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ageamiu, ageamiisubstantiv masculin
ageamie, ageamiisubstantiv feminin
ageamiu, ageamieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.