18 definiții pentru ageamiu (adj.)
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.
ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~[1] / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGEAMIU, Mold. AGEMIU, -IE adj. și sm. f. Începător, nepriceput, novice, fără experiență: era și ageamie și ’nfumurată că nimeni nu știa juca mai bine ca ea (CAR.): la vînătorie... mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ~ (ODOB.) [tc. ağami].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AGEAMIU, -IE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGEAMIU, -IE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de meioză
- acțiuni
ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AGEMlU 👉 AGEAMIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
AGIAMIU = AGEAMIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ageamiu (fam.) adj. m., s. m., pl. ageamii; adj. f., s. f. ageamie; pl. ageamii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ageamiu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamie; pl. m. și f. ageamii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ageamiu adj. m., s. m., f. ageamie; pl. m. și f. ageamii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ageamiu.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AGEAMIU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ageamiu (ageamie), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ’ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ageamiu, ageamiisubstantiv masculin ageamie, ageamiisubstantiv feminin ageamiu, ageamieadjectiv
- 1. (Om) nepriceput. DEX '09 MDA2 DLRLC
- Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. DLRLC
- La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se luat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
-
etimologie:
- acemi DEX '09 MDA2 DEX '98