16 definiții pentru aghiotant
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant. – Cf. rus. adiutant.
aghiotant sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/9 / V: (înv) adiut- / P: aghi-o~ / Pl: ~nți / E: cf rs адьданть] Ofițer atașat unui comandant sau unui șef într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar Si: adjutant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*AGHIOTANT = ADJUTANT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.[Pr.: -ghi-o-] – Cf. rus. adiutant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că «vin soldații!». BUJOR, S. 172. După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. – Pronunțat: a-ghi-o- și a-ghio-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AGHIOTANT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AGHIOTANT s.m. Adjutant. [Cf. rus. adjutant, fr. aide de camp].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aghiotant m. pop. V. adiutant.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aghiotánt, V. adjutant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adiutant sm vz aghiotant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adiutant m. ofițer sau subofițer însărcinat să ajute pe un superior, [fr. adjudant, printr’un intermediar rusesc (rostit popular aghiotant)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aghiotant (desp. -ghio-) s. m., pl. aghiotanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aghiotant (-ghio-) s. m., pl. aghiotanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aghiotant s. m. (sil. -ghio-), pl. aghiotanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aghiotant.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
aghiotant, aghiotanți s. m. (intl.) 1. hoț începător 2. complice la o crimă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-ghio-tant
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
aghiotant, aghiotanțisubstantiv masculin
- 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într-o unitate militară, îndeplinind atribuții similare unui secretar. DEX '09 MDA2 DLRLC DNsinonime: adjutant
- Gîgîlicea Ionel, care făcea pe aghiotantul lui Grigoraș, venea fugind de-i scăpăra opincuțele și vestind că «vin soldații!». BUJOR, S. 172. DLRLC
- După cîteva zile de ședere în Cotroceni, unde venea tot orașul să ne vadă și să ne aducă hrană, într-o noapte veni un aghiotant al lui Omer-Pașa, cu șapte trăsuri brașovene, și ne anunță că este ordin să plecăm îndată. BOLINTINEANU, O. 263. DLRLC
-
etimologie:
- adiutant, адьданть DEX '09 MDA2 DEX '98 DN