aglutinare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: aglutina] 1 Adeziune a unor particule Si: aglutinat¹ (1), aglutinație (1). 2 Alipire a bacteriilor, hematiilor etc. Si: aglutinat¹, aglutinație (2). 3 Formare a unui cuvânt din mai multe elemente lexicale Si: aglutinat¹ (3), aglutinație (3). corectat(ă)

*AGLUTINARE, *AGLUTINAȚIUNE, *AGLUTINAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) aglutina ¶ 2 📖 Alipirea de cuvînt a unuia sau a mai multor cuvinte, fie spre a-i modifica înțelesul, fie pentru a da naștere unui alt cuvînt [fr.].

AGLUTINARE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, împreunare, aglomerare prin alipire.

AGLUTINARE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, aglomerare prin lipire.

AGLUTINARE s.f. Acțiunea de a se aglutina. ♦ Alipire a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. ♦ (Lingv.) Alipire a unei particule la un cuvînt sau a unui cuvînt la alt cuvînt. [< aglutina].

AGLUTINARE s. f. 1. acțiunea de a se aglutina. 2. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. 3. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt. (< aglutina)

*aglutinațiúne f. (lat. agglutinátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se aglutina. – Și -áție și -áre.

aglutinare (desp. a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări

aglutinare (a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări

aglutinare s. f. (sil. -glu-), g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări

AGLUTINARE s. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.)

AGLUTINARE s. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.)

AGLUTINARE s. f. (< aglutina < fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare): unire, lipire strânsă a unei particule sau a unui afix la un cuvânt sau a unui cuvânt la alt cuvânt, pentru obținerea unei formații lexicale cu același sens (dar mai bine evidențiat) sau cu sens diferit. Astfel, particulele -l și -a (articole hotărâte) se aglutinează cu substantive (omul, vântul, casa, grădina); particula -a se aglutinează cu pronumele demonstrativ (aceluia, aceleia, acelora) sau cu unele adverbe în limba română populară (acuma, atuncea); particula -și, cu pronumele demonstrativ (același, aceeași, aceiași, aceleași) și cu unele adverbe, în limba română populară (acuși, iarăși); particula -va, cu pronumele și adverbele interogativ-relative (careva, cineva, ceva, undeva, cândva, cumva, câtva, încotrova); prefixul re- s-a aglutinat cu verbul face, formând verbul reface; sufixul -iță s-a aglutinat cu substantivul copil, dând substantivul nou diminutiv copiliță; substantivele unt și lemn s-au aglutinat cu ajutorul prepoziției de pentru a forma substantivul nou untdelemn; adjectivul bună s-a aglutinat cu substantivul voință, rezultând substantivul nou bunăvoință etc.