agogic, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice (2) / E: ger Agogik, fr agogique] 1 sf (Muz) Teorie a abaterilor ușoare de la tempo în executarea unei lucrări. 2 a Care aparține acestei teorii. 3 a Referitor la această teorie.

AGOGIC, -Ă adj. Referitor la agogică. [Cf. germ. agogisch].

AGOGIC, -Ă I. adj. referitor la agogică. II. s. f. 1. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale. 2. disciplină muzicologică care studiază nuanțarea mișcării. (< germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

agogice, indicații și semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indică o interpretare liberă, bogată în efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indică grăbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, încetinirea treptată a mișcării până la proxima indicație de tempo (2). Semnele de cezură* (’; /; //) scrise după o notă (1) sau pe o bară (II, 3) de măsură indică o scurtă suspendare prin pauză*, a pulsației metrice, iar coroana* aplicată pe o notă, pe o pauză sau pe o bară de măsură – oprirea pulsației sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar și combinate, respectiv peste semnele de cezură /, //, ///, se aplică câte o coroană* ( ̯ ). Etnomuzicologia* folosește semnele ∪ ∩ prin care se indică câte o minimă lungire respectiv scurtare a notei corespunzătoare, acestea însă sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. și, în același timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.

semne agogice v. agogice, indicații și semne.