16 definiții pentru aiepta (reg.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

aiepta1 [At: LB / V: (pop) aliep-, alef- / Pzi: aiept, (rar) -tez / E: ml ajectare] (Reg) 1 vr A-și lua avânt. 2 vt A arunca un lucru cu putere. 3 vr (Fig) A se mândri. 4 vt A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). 5 vt A îndruma pe calea cea dreaptă. 6 vt A arăta cuiva drumul. 7 vi (Îf alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească.

AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A-și lua avânt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. [Pr.: a-iep-] – Lat. adjectare.

AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Transilv.) A-și pregăti trupul spre a se avînta, a-și lua vînt. Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. ♦ Tranz. A arunca, a azvîrli, a repezi cu putere. Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408.

AIEPTA, aiept, vb. I. Refl. (Reg.) A se pregăti pentru a se avînta; a-și lua avînt. ♦ Tranz. A arunca, a repezi cu putere. – Lat. adjectare.

aieptà v. Tr. a repezi (cu putere): Fierul pe care-l aiept... (COȘBUC). [Lat. ADJECTARE, a arunca].

aĭépt și (maĭ rar) -éz, a v. tr. (lat. e-jectare, a arunca afară. V. înĭept). Trans. Arunc, răped. Îndreptez, potrivesc. Arăt drumu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aiepta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. aiept, 2 sg. aiepți, 3 aiaptă; conj. prez. 1 sg. să aiept, 3 să aiepte; imper. 2 sg. afirm. aiaptă

aiepta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 aiaptă; conj. prez. 3 să aiepte

aiepta vb., ind. prez. 1 sg. aiept, 3 sg. și pl. aiaptă; conj. prez. 3 sg. și pl. aiepte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIEPTA vb. v. arunca, avânta, azvârli, îndrepta, năpusti, năvăli, potrivi, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

aiepta vb. v. ARUNCA. AVÎNTA. AZVÎRLI. ÎNDREPTA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. POTRIVI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aiepta (-t, -at), vb. – A arunca. Lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Pușcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuși, că i lat. s-a redus pînă la dispariție înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămășiță, 21, propune lat. *abiectāre și Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca”, supoziție care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans.Der. aiept, s. n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).

aiepta (-t, -at), vb. – A ademeni, a corupe. Lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Pușcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. Cuv. rar, necunoscut practic în lit.

Intrare: aiepta (reg.)
verb (VT52)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiepta
  • aieptare
  • aieptat
  • aieptatu‑
  • aieptând
  • aieptându‑
singular plural
  • aiaptă
  • aieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiept
(să)
  • aiept
  • aieptam
  • aieptai
  • aieptasem
a II-a (tu)
  • aiepți
(să)
  • aiepți
  • aieptai
  • aieptași
  • aieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aiepta
  • aieptă
  • aieptase
plural I (noi)
  • aieptăm
(să)
  • aieptăm
  • aieptam
  • aieptarăm
  • aieptaserăm
  • aieptasem
a II-a (voi)
  • aieptați
(să)
  • aieptați
  • aieptați
  • aieptarăți
  • aieptaserăți
  • aieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiaptă
(să)
  • aiepte
  • aieptau
  • aiepta
  • aieptaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alefta
  • aleftare
  • aleftat
  • aleftatu‑
  • aleftând
  • aleftându‑
singular plural
  • aleftă
  • aleftați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleft
(să)
  • aleft
  • aleftam
  • aleftai
  • aleftasem
a II-a (tu)
  • alefți
(să)
  • alefți
  • aleftai
  • aleftași
  • aleftaseși
a III-a (el, ea)
  • aleftă
(să)
  • alefte
  • alefta
  • aleftă
  • aleftase
plural I (noi)
  • aleftăm
(să)
  • aleftăm
  • aleftam
  • aleftarăm
  • aleftaserăm
  • aleftasem
a II-a (voi)
  • aleftați
(să)
  • aleftați
  • aleftați
  • aleftarăți
  • aleftaserăți
  • aleftaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleftă
(să)
  • alefte
  • aleftau
  • alefta
  • aleftaseră
verb (VT52)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aliepta
  • alieptare
  • alieptat
  • alieptatu‑
  • alieptând
  • alieptându‑
singular plural
  • aliaptă
  • alieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliept
(să)
  • aliept
  • alieptam
  • alieptai
  • alieptasem
a II-a (tu)
  • aliepți
(să)
  • aliepți
  • alieptai
  • alieptași
  • alieptaseși
a III-a (el, ea)
  • aliaptă
(să)
  • aliepte
  • aliepta
  • alieptă
  • alieptase
plural I (noi)
  • alieptăm
(să)
  • alieptăm
  • alieptam
  • alieptarăm
  • alieptaserăm
  • alieptasem
a II-a (voi)
  • alieptați
(să)
  • alieptați
  • alieptați
  • alieptarăți
  • alieptaserăți
  • alieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • aliaptă
(să)
  • aliepte
  • alieptau
  • aliepta
  • alieptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiepta, aieptverb

regional
  • 1. A-și lua avânt. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai ce s-aiaptă calul galbin și se-nalță. RETEGANUL, P. III 24. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A arunca, a repezi cu putere. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aiaptă Ciolanul cumplit tocma în ureche Lui Aordel. BUDAI-DELEANU, Ț. 408. DLRLC
  • 2. figurat A se mândri. MDA2
    sinonime: mândri
  • 3. tranzitiv A aranja (un obiect de îmbrăcăminte). MDA2
  • 4. tranzitiv A îndruma pe calea cea dreaptă. MDA2
  • 5. tranzitiv A arăta cuiva drumul. MDA2
  • 6. intranzitiv (În forma alefta) A aminti cuiva de o datorie bănească. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.