ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă dăunătoare se hrănește cu frunze de varză; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliță.

albiliță sf [At: MARIAN, INS. 238 / Pl: ~țe / E: alb + -iliță] (Ent) Fluture-de-varză (Pieris brassicae).

ALBILIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐙 Fluture de varză alb, cu două sau patru pete negre pe aripi (Pieris brassicae) (🖼 57).

ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-de-varză, fluture-alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. -iliță.

ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture de zi cu aripi albe, a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare; fluture-alb, fluture-de-varză.

ALBILIȚĂ, albilițe, s. f. Fluture alb a cărui larvă trăiește pe frunzele de varză și este foarte stricătoare (Pieris brassicae); fluture-de-varză. – Din alb² + suf. -il-iță.

ALBILIȚĂ ~e f. Fluture alb a cărui larvă se dezvoltă pe frunzele de varză și este foarte dăunătoare. /alb + suf. ~iliță

albiliță f. fluture a cărui omidă crește pe varză și ridichi (Picris brassicae).

FLUTURE, FLUTUR sm. 1 🐙 Numele generic al insectelor din ord. lepidopterelor, ale căror patru aripi sînt acoperite de niște solzișori fini ca pulberea și sînt împodobite cu diverse colori, care de care mai frumoase; larva lor este este o „omidă”, iar nimfa lor e o crisalidă, numită „păpușă” sau „gogoașă” (🖼 2161) ¶ 2 🐙 ~ -GALBEN, fluture de coloare galbenă ca lămîia, sau galben-deschis; omida lui e verde, cu o dungă albă pe coastă (Gonopterix rhamni): ~-galben dacă vei vedea întîiu primăvara, tot anul vei fi bolnav și galben la față ȘEZ. ¶ 3 ~ -INELAT, fluture micuț, scurt și gros, de coloare galbenă și cu dungi întunecate cafenii de-a curmezișul aripilor anterioare; numit și „inelar”; femeiușca acestui fluture lipește ouăle ei în forma unui inel sau a unei veriguțe în jurul rămurelelor pomilor și copacilor; pe aceste inele le numește poporul „stupitul-cucului”, „mărgica-cucului”, „glasul-cucului”, „somn” sau „somnișor” (Gastropacha neustria) (🖼 2162) ¶ 4 ~ -PICĂȚEL sau ~ -PESTRICIOR, fluture cu aripile împestrițate cu pete albastre, în formă de lună, pe un fond negru (Vanessa polychloros) (🖼 2163) ¶ 5 ~ -ROȘU, mic fluture de coloare roșie, cu baza aripilor neagră, unul din cei dintîiu fluturi cari se arată primăvara, îndată după topirea zăpezii; omida lui e neagră și trăește pe urzici (Vanessa urticae): Românii ... cred ... că cel ce vede întîiași dată primăvara un ~ -roșu, acela toată vara va fi roșu, adecă sănătos MAN. ¶ 6 ~ -DE-VARZĂ = ALBILIȚĂ ¶ 7 ~ LE-MORȚII = STRIGĂ ¶ 8 🐙~ -DE-MĂTASE – GÎNDAC-DE-MĂTASE ¶ 9 Băn. ~ de nea, fulg de zăpadă ¶ 10 pl. Mici discuri subțirele de metal argintat sau aurit, foarte sclipitoare, cu o găurică în centru, care se cos ca ornament pe cămășile țărănești, pe fote, pe rochi, etc.: cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi VLAH. [lat. *flutŭlus; pentru înțelesul din urmă, comp. și germ. Flitter].

albiliță s. f., g.-d. art. albiliței; pl. albilițe

albiliță s. f., g.-d. art. albiliței; pl. albilițe

albiliță s. f., g.-d. art. albiliței; pl. albilițe

ALBILIȚĂ s. (ENTOM.; Pieris brassicae) fluture de varză, (reg.) fluture-alb, (Bucov.) curechiță.

ALBILIȚĂ s. (ENTOM.; Pieris brassicae) fluture-de-varză, (reg.) fluture-alb, (Bucov.) curechiță.