ALFA¹, alfa, s. m. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particula alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

alfa¹ smi [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 864/ E: gr ἄλφα] 1 Numele celei dintâi litere din alfabetul grecesc. 2 (Fig) Început. 3 (Îe) De la ~ la omega De la început până la sfârșit. 4 (Îe) (A fi) ~ și omega (A fi) începutul și sfârșitul. 5 (Îae) (A fi) atotcunoscător. 6 (Îae) (A fi) factorul esențial. 7 (Fiz; îs) Particulă ~ Particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. 8 (Fiz; îs) Radiație ~ Radiație constituită din particule alfa¹ (7).

ALFA¹ sm. 1 📖 Prima literă a alfabetului grecesc (A, α) ¶ 2 Fig. A fi ~ și omega, a fi tot, a fi stăpîn pe toate, cel mai de frunte: eu sînt ~ și omega, începutul și sfîrșitul (BIBL.) [gr. άλφα].

ALFA¹ s. m. invar. 1. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) factorul esențial. 2. (Fiz.) Particulă alfa = particulă alcătuită din doi protoni și doi neutroni, emisă de unele substanțe radioactive. Radiație alfa = radiație constituită din particule alfa. – Din ngr. álfa.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului «a». ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul.

ALFA¹ s. m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc, corespunzînd sunetului „a”. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început pînă la sfîrșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfîrșitul, factorul esențial. – Ngr. alfa.

ALFA¹ s. m. inv. 1. prima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului a. ♦ ~ și omega = începutul și sfârșitul. 2. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa. (< fr., gr. alpha)

ALFA m. invar. 1) Nume dat primei litere a alfabetului grecesc. ◊ De la ~ și omega de la început până la sfârșit. A fi ~ la omega a fi factorul principal. 2) fiz.: Particulă ~ particulă care constă din doi protoni și doi neutroni. /<ngr. álfa

alfa f. 1. întâia literă a alfabetului grec; 2. fig. întâiul, de căpetenie; alfa și omega, începutul și sfârșitul (Dumnezeu).

*álfa m. Numele primeĭ litere a Grecilor. Fig. Alfa și omega, începutu și sfîrșitu.

alfa¹ (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa² (literă grecească) s. m., pl. alfa; α, Α

alfa (literă, plantă) s. m. invar.

alfa, s. m. – Numele primei litere a alfabetului grecesc. Gr. ἄλφα. Intră în comp. cu cea de a doua literă a alfabetului gr., în alfavita, s. f. (alfabet), din gr. ἄλφα-βήτα, în prezent înlocuit de alfabet, s. n. (din fr. alphabet), cu der. alfabetic, adj.; alfabeticește, adv. (în ordine alfabetică).

Alfa ≠ omega^[1]

ALFA (A fi) alfa și omega = (A fi) începutul și sfârșitul, (a fi) atotcunoscător, (a fi) elementul de bază sau factorul esențial de care depinde totul: Ei bine, această minimă sumă de cunoștinți despre raporturile juridice dintr-o țară străină e la noi alfa și omega a întregei înțelepciuni politice. (MIHAI EMINESCU) Apoi a zis: S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. (BIBLIA) De la alfa la omega = De la început până la sfârșit: Dar de cum alcoolul îi dezmorțea sângele, i se descleșta și limba. Spunea toată povestea, de la alfa la omega, purta vorba de Ana la Caiafa. (DAN PERȘA) De la alfa la omega, vom explora cele mai importante caracteristici ale limbii filosofiei, literaturii clasice și a primelor traduceri ale Bibliei. (http://www.limbistraine.eu/)

Alfa și Omega – reprezintă, respectiv, prima și ultima literă din aliabetul grecesc. Ele au generat două expresii: Prima: „de la alfa la omega”, care înseamnă a epuiza o temă, un subiect, sau a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. Astăzi însă, în împrejurări similare, noi zicem de la A la Zet. A doua expresie: „A fi alfa și omega” e echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pîinea și cuțitul”, adică: a fi tot, un om care ține în mînă toate și dispune de toate, un factotum. În acest sens o întrebuințează Tudor Arghezi în poezia Trișcă: „auzi colega? / Noi maieștri cu faimă, noi Alfa și Omega”. LIT.