ALLEGRETTO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ◊ Loc. adv. Allegro assai = foarte alert. Allegro ma non troppo = într-un ritm nu foarte alert. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

allegretto [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it allegretto] 1 av (Muz; d. tempo) Cu oarecare vioiciune, dar puțin mai rar decât allegro. 2-3 sn (Parte dintr-o) bucată muzicală, cântată allegretto.

*ALLEGRETTO I. adv. it. 🎼 Cu oare-care vioiciune, ceva mai slab decît „allegro”. II. (pl. -etturi) sn. 🎼 Bucată de muzică executată în felul acesta.

ALLEGRETTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it.

ALLEGRETTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vioi, repejor (mai puțin grăbit decît allegro). // s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it. allegretto].

ALLEGRETTO I. adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegretto)

+allegretto² (muz.) (it.) (desp. -le-gret-) s. n., pl. allegrettouri

alegreto sg.